1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Falimente

Cine a declanşat revolta studenţilor germani din 1968? Cum va arăta Parlamentul European după euroalegeri? Cum va fi salvat concernul Opel? Iată doar trei din temele prezentate în Revista Presei.

default

Revolta din '68 avea să degenereze şi să ducă la izbucnirea campaniei teroriste a extremei stângi care a însângerat Germania federală în anii 70. O primă grupare de extremă stânga s-a intitulat chiar „ Mişcarea 2 iunie”, ziua în care, în 1967 un poliţist din vestul Berlinului, aflat în solda securităţii comuniste estgermane Stasi, avea să-l împuşte pe studentul Benno Ohnesorg.

Tânărul se afla pe stradă spre a protesta împotriva vizitei în Germania a şahului Iranului, aliatul Americii, împotriva SUA şi intervenţiei americane din Vietnam. Vărsarea de sânge avea să radicalizeze spiritele protestatarilor revendicându-se de la diverse forme de marxism. Ulterior teroriştii aveau să se regăsească în Facţiunea Armata Roşie.

Benno Ohnesorg erschossen

Studentul Benno Ohnesorg a fost împuşcat de un poliţist (2 iunie 1967)

Pentru istoriografia germană e clar că alunecarea în terorism s-a produs în urma asasinatului căruia i-a căzut victimă Ohnesorg şi a indignării generale iscate de acest omor. Mai nou, descoperirea întâmplătoare a dosarului de comunist şi securist STASI al poliţistului ucigaş a declanşat în Republica Federală ample dezbateri despre adevărata faţă a momentului de cotitură 1968. Die Welt de la Berlin jalonează azi evenimentele acelei zilei Z, de 2 iunie 67.

Acelaşi ziar se întreabă într-un editorial „ce-ar fi fost oare dacă…?” Ce-ar fi fost de pildă, „dacă s-ar fi ştiut că poliţistul occidental care trăsese glonţul asasin reprezenta nu fascismul vestgerman”, aşa cum au afirmat atunci şi mai târziu protestatarii şi succesorii lor terorişti, ci „comunismul şi poliţia lui politică?”

Revolta primei generaţii postbelice s-ar fi produs oricum, crede comentatorul ziarului german, întrucât "mişcarea 68-istă fusese un fenomen internaţional", cea germană fiind doar parte a unui curent mai larg.

Pe de altă parte, cunoaşterea apartenenţei reale a ucigaşului ar fi „împiedicat poate diverse scurtcircuitări mentale şi unele asasinate", iar ipoteza stângii, potrivit căreia Germania comunistă ar constitui "un stat mai bun, în orice caz unul legitim" şi-ar fi pierdut din popularitate. Fără să insiste prea mult asupra acestui faliment ideologic al stângii occidentale, comentatorul ziarului berlinez regretă în concluzie, că prea puţini 68-işti se arată gata să-şi revizuiască eronatele convingeri.

Abwrackprämie Autos Schrotthalde Opel

Oare mai poate fi salvat concernul Opel?

La 5 zile înaintea alegerilor pentru parlamentul de la Strasbourg, temele europene continuă să fie tratate mai degrabă marginal. În schimb ziarele acordă în continuare maximă atenţie salvării, într-o primă instanţă, cu ajutorul statului german, a firmei Opel şi falimentul concernului mamă, General Motors.

Care, la rândul său, se salvează prin intermediul insolvabilităţii. Fiindcă, după cum subliniază S üddeutsche Zeitung din München, administraţia Obama va pompa în falimentarul concern alte 30 de miliarde de dolari din banii contribuabililor. Or, „dacă Obama eşuează în tentativa sa de a salva industria auto americană, politica sa economică se va solda cu o catastrofă”, mai crede cotidianul din München.

Studiind cauzele prăbuşirii, Rheinpfalz afirmă că managerii americani au ignorat semnele timpului, mizând prea multă vreme pe o paletă învechită de produse.

În ciuda unor diferenţe în abordarea crizei de către americani şi germani, ambele ţări au optat pentru soluţia ajutoarelor de stat, reliefează Die Welt. Frankfurter Rundschau şi Westfalenblatt din Bielefeld elogiază încercările ministrului german al economiei de a avertiza împotriva riscurilor inerente demersurilor de salvare a concernului Opel şi condamnă punerea sa la colţ de către alţi oficiali.

Alţi comentatori exprimă opinia contrară şi resping sugestia ministrului german, care propusese rezolvarea pe cale naturală, deci prin faliment, a crizei de la Opel.

Pe de altă parte, o serie întreagă de analişti scot în evidenţă corelaţia dintre măsurile de salvare a locurilor de muncă de la Opel şi apropiatele alegeri legislative germane.

Ägyptischer Kulturminister Faruk Husni

Faruk Husni (lângă o statuie a zeiţei Isis)

În fine, demnă de semnalat e consternarea pe care a declanşat-o propunerea plasării în fruntea UNESCO a unui extremist antisemit de felul ministrului egiptean al culturii, Faruk Husni. Le Monde publică azi o scrisoare în care Husni, în reacţie la revolta pe care a provocat-o în Germania, în Israel şi în alte ţări ale lumii propunerea numirii sale la cârma UNESCO, publică un material în care afirmă că şi-ar regreta declaraţiile. Demnitarul egiptean revendicase cu un an în urmă nici mai mult nici mai puţin decât punerea pe foc a cărţilor scrise în ebraică. Ieşirea sa antisemită fusese semnalată de intelectuali de prim rang, precum laureatul premiului Nobel, originar din România, Elie Wiesel şi filosoful parizian Bernard-Henry Levy, una din figurile de proră ale noii drepte franceze.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz