1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Facebook și politicile de părtinire ideologică

În senatul american a fost inițiată o investigație asupra practicilor rețelei Facebook, acuzate că își manipulează utilizatorii prin intermediul clasamentelor de popularitate.

În ultima serie din House of Cards, un film de televiziune de mare succes grație, probabil, și cinismului său nelimitat, președintele Frank Underwood cooptează în echipa sa de campanie un specialist în psihologie socială, căruia îi pune la dispoziție capacitățile NSA cu scopul de a obține date relevante privind preferințele publicului american și de a le manipula în consecință. Competitorul său republican se folosea și el de un truc asemănător, dar la o scară mult mai mică.

Suntem cu siguranță în epoca în care ficțiunea produce realul, căci am văzut și în campania prezidențială de la București cum replici din același serial au fost preluate în ”viața reală” și, prin urmare, am putea bănui că acuzațiile la care asistăm sunt la rândul lor ecouri din filmul acesta care construiește o imagine a puterii americane mai influente decât orice reportaj, carte sau analiză politică profesionistă.

Senatorul republican, John Thune, președinte al comisiei senatoriale care are în atribuțiile sale și comunicațiile electronice (US Senate Commerce Committee) a adresat în 10 mai o scrisoare lui Mark Zuckerberg, pe care l-a rugat să lămurească o serie întreagă de suspiciuni grave care apasă asupra practicilor rețelei Facebook. Acuzațiile apăruseră la începutul săptămânii pe site-ul Gizmondo, unde un fost angajat al Facebook dezvăluia că echipa care administrează rețeaua elimina din oficiu opiniile conservatoare. Alți foști curatori au mărturisit, de asemenea, că promovau postări lipsite de popularitate doar ca să amplifice artificial tendințele progresiste. Printre victimele acestor practici s-ar fi numărat fostul candidat la prezidențiale, republicanul Mitt Romney, dar și competitorii conservatori de anul acesta, Ted Cruz și Scott Walker, sau ziaristul Glenn Beck, autorul unei emisiuni radiofonice foarte populare în Statele Unite. (În treacăt fie spus Glenn Beck aduce ca profil cu unul din personajele condamnate la moarte din cauza opiniilor sale cam fruste de către liberalii justițiari din filmul The Last Supper, de care am vorbit cu altă ocazie).

Cât privește sursele media consacrate, curatorii Facebook ar fi eliminat din proprie inițiativă canalele conervatoare ca Fox News, preferând New York Times sau BBC. Dar cu adevărat scandalos, dacă este adevărat, e faptul că angajații rețelei ar fi primit consemne clare ca să promoveze subiectele care nu suscitau susficient interes, dar care slujeau ideilor progresiste. Este vorba în primul rând de informațiile privitoare la Siria (catastrofa umanitară, refugiați etc) și mișcarea protestatară americană Black Lives Matter (protestele inițiate după moartea adolescentului Trayvon Martin, împușcat în 2012 de un polițist alb și care au luat ulterior o anumită amploare). Un alt exemplu semnificativ este cel privitor la atacul contra revistei Charlie Hebdo, știre pompată, pare-se, artificial pe Facebook, căci nu suscita suficientă atenție.

Echipa actuală de curatori ai rețelei Facebook au negat toate acuzațiile, declarând că ”se supune unor reguli stricte de natură să asigure neutralitatea” (Tom Stocky). El a explicat funcționarea incriminatului Trending topics, arătând că această funcție ”este concepută pentru a pune în valoare conversațiile care se desfășoară pe Facebook. Subiectele populare sunt puse în evidență cu ajutorul unui algoritm și verificate apoi de membrii echipei pentru a confirma că e vorba de tendințe noi în lumea reală și nu de similitudini pur formale.” El a negat de asemenea faptul că ar fi promovat artificial în tendințe eticheta Black Lives Matter.

În sfârșit, dezmințirile acestea încă nu dovedesc nimic. Cineva spunea de exemplu că Facebook nici nu ar trebui pus sub acuzare, căci, ca orice intreprindere particulară, e liberă să facă ce vrea, lăsând deoparte sau promovând anumite subiecte exact așa cum fac și instituții de presă ca Fox News și New York Times. E adevărat, cu deosebire că acestea nu se prezintă ca platforme universale, gratuite, perfect neutre și dedicate cu strictețe unui permanent plebiscit spontan.

Nu știm dacă învinuirile au un temei real și nici nu credem că ele vor putea fi dovedite deoarece ”cenzura” pe care ar practica-o Facebook este, de obicei, una liber consimțită, trăgându-se din convingerile liberale ale celor care o pun în practică. Denunțătorii de azi, citați de Gizmondo, sunt probabil excepții care nu s-au adaptat stilului de lucru al companiei.

În schimb, problema de principiu ar trebui să ne îngrijoreze. Facebook a ajuns o rețea globală cu 1,6 miliarde de utilizatori, propunându-și să ajungă la 5 miliarde, până în 2030. Puterea rețelei este uriașă și tinde să devină copleșitoare. Și, așa cum știm din teoria clasică, cei care dețin puterea sunt expuși unei tentații egale cu amploarea ei. Nu știm cu certitudine dacă administratorii rețelei au trucat funcția Trending topics, dar e suficient să știm că ea este falsificabilă. E suficient să știm că rețelele viitorului ne pot pregăti ”alegeri trucate”.