1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Facebook şi revoluţia arabilor

Cum se explică faptul că regimul Mubarak s-a abţinut până acum de la utilizarea forţei împotriva protestatarilor egipteni? Pentru că generalii nu pot fi siguri de loialitatea faţă de regim a militarilor în termen...

default

E posibil totodată, potrivit ziarului, ca executivul de la Cairo să încerce „să demonstreze orăşenilor şi clasei de mijloc ce efecte dezastruoase poate avea dezlănţuirea suburbiilor şi a delincvenţilor din mahalale, câtă vreme nu se controlează la sânge gloata gata să treacă la jaf şi violenţe".

Ziarul din Frankfurt e precaut în materie de predicţii. Fiindcă nu e clar în ce fază se află această revoluţie, ştiut fiind că toate răzmeriţele „au fazele şi ritmurile lor" şi nu poate nimeni spune dacă regimul egiptean va izbuti să înfrângă această răscoală. Sigur e în schimb că „preşedintele Hosni Mubarak se găseşte într-o situaţie precară".

Multe vor depinde de conducerea armatei, în rândul căreia „generalii ştiu că vremea octogenarului lider a trecut oricum şi că menţinerea unui sistem falimentar nu poate fi pe placul aliaţilor americani. Pe de altă parte, o soluţie iraniană la Cairo ar discredita Egiptul ca partener al occidentului. Ca atare, militarii vor încerca să depisteze un candidat pe care să-l poată accepta şi ei şi poporul”, mai prevede ziarul din Frankfurt.

De rolul cheie pe care-l joacă în ecuaţia egipteană forţele armate se arată conştienţi mulţi editorialişti occidentali. Şi ziarul berlinez Die Welt se ocupă de oştire şi relevă că există indicii potrivit cărora la excesele din cartierele săracilor participă şi membri ai forţelor de securitate. La fel s-au petrecut lucrurile şi în Tunisia. Regimul speră că deteriorarea situaţiei îi va determina pe cetăţeni să-şi dorească revenirea la pupitru a unei mâini forte.

Leipziger Zeitung nu vede multe şanse de aplanare paşnică a conflictului din Egipt, după o remaniere a puterii care-l aduce în funcţia de vicepreşedinte pe şeful serviciilor secrete şi pe un militar în cea de premier. Rolul celor doi ar fi salvarea a ce se mai poate salva din dictatura de facto a lui Mubarak, mai scrie ziarul din Leipzig, care nu vede la orizont nici un fel de semne de tranziţie la democraţie.

Or, s-au petrecut totuşi lucruri cu totul noi în nordul Africii. În Tunisia a început prima revoluţie arabă, şi totodată şi prima organizată pe Facebook. Dar nicăieri în lumea arabă nu există instituţii precum presa liberă şi o justiţie independentă, indispensabile construcţiei democratice. Se pune în consecinţă întrebarea, în ce măsură aceste revoluţii vor aduce populaţiilor arabe mai multă libertate, ori, dimpotrivă, vor fi deturnate, ca în Iran, la finele anilor 70 ai veacului trecut, astfel încât forţele islamiste să ajungă la putere.

Kölner Stadtanzeiger vede jumătatea plină a paharului revoluţiilor arabe, evocă anul de graţie 1989 şi eliberarea Europei comunizate şi cere occidentului să-i susţină pe răsculaţi.

Net mai precaut, Landeszeitung din Lüneburg respinge teoria „dominoului magrebin" şi relevă că „numai răscoalele se propagă, precum unele boli, prin contaminare, nu însă şi democraţiile".

La stânga spectrului politic varii ziare, precum Südeutsche Zeitung şi Freie Presse, descoperă şi deplâng ipocrizia care a marcat îndelungata susţinere a regimului Mubarak de către apus şi solicită vestului să treacă ferm, cu arme şi bagaje, în barca revoluţionarilor. „Fiindcă fără banii din apus, nici dictatura tunisiană şi nici cea egipteană nu s-ar fi putut prezerva atâta vreme", susţine Freie Presse, regretând că „prioritatea occidentului a fost, în tot acest răstimp, stabilitatea".

Nici România n-a dispărut cu totul din atenţia ziarelor occidentale. Puritanismul şi cuvioşia excesivă a unui euro-deputat penelist a furnizat material ediţiei online a ziarului austriac Die Presse. Gazeta semnalează că euro-deputatul cu pricina a decis retragerea unei expoziţii româneşti de la sediul din Strassbourg a Parlamentului European.

Înaintea vernisajului, euro-deputatul Cristian Buşoi aflase de mesajul erotic mascat al lucrărilor plastice semnate de Ovidiu Vuia şi se temuse că prezentarea lor ar putea „influenţa negativ" eforturile României de a adera la spaţiul Schengen. Ziarul reia replica artistului, potrivit căruia „cenzura la care a fost supus aduce României mai mari prejudicii de imagine decât operele sale de artă". Die Presse aminteşte în context de obiecţiile Franţei şi Germaniei ca şi ale altor state europene potrivit cărora „România n-a reuşit să pună sub control corupţia şi să lupte (eficient) contra crimei organizate".

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz