Faţa nevăzută a sărăciei

Apă curentă, cabinete medicale, posibilităţi de educaţie şi de petrecere a timpului liber, infrastructură bună şi, mai târziu, locuri de muncă. Mediul urban promite copiilor şanse nenumărate şi un viitor frumos. Dar, în cele mai multe cazuri, oferta este valabilă numai pentru cei care pot plăti. Copiii din cartierele mărginaşe sunt, deseori, nişte simpli spectatori la beneficiile vieţii de oraş - reiese dintr-un nou raport UNICEF.

"Întotdeauna s-a crezut că sărăcia este specifică zonelor rurale, dar realitatea este cu totul alta. Într-adevăr la sat este sărăcie, dar şi-n oraşe există o faţă nevăzută a acesteia", susţine Sarah Crowe, purtător de cuvânt al UNICEF.    

Conform UNICEF, în curând, fiecare al doilea copil din lume va creşte în mediul urban. Dar mulţi copii născuţi şi crescuţi la oraş nu sunt înregistraţi la Starea Civilă, iar persoana care, oficial, nu există, nu are dreptul la educaţie sau îngrijiri medicale.

"Raportul scoate la iveală faptul că oraşele îşi neglijează copiii. Acestora li s-ar putea asigura multe, căci există atât infrastructură, cât şi oferte. Dar paradoxul este că deşi orice copil are dreptul la educaţie şi îngrijire, micuţii care provin din familii sărace sunt mereu daţi la o parte. Pauperitatea este în mijlocul nostru, în marile şi micile oraşe, pretutindeni în lume", adaugă Sarah Crowe. 

În prezent, fiecare al treilea locuitor de la oraş trăieşte într-un cartier mărginaş suprapopulat. Deşi numărul nou-născuţilor creşte în continuu, în planurile de urbanizare şi la repartizarea bugetelor nu se ţine seama şi de proaspeţii cetăţeni.

Cel mai rău le merge copiilor de la periferia marilor oraşe din ţările cu economii emergente. Acolo, rata mortalităţii infantile depăşeşte până şi cele mai sumbre bănuieli. În majoritatea cartierelor "rău famate" nu există apă potabilă, iar epidemiile fac victime cu repeziciune.

Mai toate familiile trăiesc clandestin în aceste cartiere mărginaşe şi pot fi alungate oricând, dacă mai-marii oraşelor decid să eradicheze sărăcia cu ajutorul buldozerelor. Conform UNICEF, în aceste zone, copiii comit infracţiuni începând de la vârsta de 13 ani. Violenţa, prostituţia forţată, bătăile şi violurile sunt la ordinea zilei.

În noul raport se mai menţionează şi situaţia copiilor străzii; un fenomen specific marilor oraşe, dar de care prea puţine comunităţi s-au interesat până acum. Mai ales în regiunile de conflict, mulţi dintre aceştia sunt răpiţi sau chiar omorâţi de către poliţişti sau grupuri paramilitare.

"În întreaga lume, tinerii şi copiii străzii au devenit o categorie marginalizată, scoasă în afara legii, predisupsă la droguri şi criminalitate măruntă; o categorie căreia oraşul nu-i mai acordă perspective de viitor sau de supravieţuire", afirmă Albert Recknagel de la organizaţia "Terre des Hommes".

În ţările emergente, pentru aceşti copii şi pentru familiile sărace este vorba numai despre lupta pentru supravieţuire. În ţările cu un nivel de trai decent sau chiar dezvoltat, copiii şi oamenii străzii sunt o categorie lăsată de izbelişte. În cazul copiilor, în planurile şi bugetele locale sunt menţionate cel mult aşa-numitele "Soft Issues", cum ar fi jocuri sau activităţi sportive - critică Albert Recknagel.

Autori: Helle Jeppesen, Claudia Ştefan
Redactor: Robert Schwartz