Eşecul agriculturii industrializate

În curând, şapte miliarde de oameni vor popula Terra. Toţi cu dreptul la hrană. Se impune, aşadar, o eficientizare tehnologică pentru a-i sătura pe toţi.

Benedikt Härlin, de la Fundaţia pentru Viitorul Agriculturii, avertizează de mai multe decenii asupra efectelor fatale ale unei asemenea ipoteze. Agricultura intensivă nu va soluţiona problema, ci o va agrava:

"Este evident că modelul alimentaţiei din statele industrializate duce la o suprasaturare. Există mai mulţi supra decât subponderali. Alimentaţia greşită este una din cele mai costisitoare probleme de sănătate. Altfel spus, nu aceasta este soluţia pentru eradicarea foametei."

Benedikt Härtlin a fost membru al consiliului de redactare a raportului pe agricultură, care, în 2008, a stârnit ecouri în întreaga lume. Concluzia documentului, la care au contribuit şi Banca Mondială dar şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a fost catastrofală pentru statele industrializate.

Raportul cere sprijinirea fără echivoc a agriculturii ecologice şi a micilor producători şi repingerea cu fermitate a tehnologiei genetice, chimiei agrară şi patentării răsadurilor.

Unii dintre membrii Consiliului Mondial pentru Agricultură, precum reprezentanţii concernelor Monsanto, Syngenta şi BASF au părăsit, în semn de protest, lucrările. Unele state s-au distanţat clar de concluziile finale, pe care le-au catalogat ca fiind "ideologic puternic influenţate".

Astăzi, la trei ani de la publicarea raportului, multe dintre concluzii s-au impus la nivel politic, după cum precizează Tobias Reichert, referent pentru comerţ mondial şi alimentaţie, în cadrul organizaţiei Germanwatch. El a cooperat la ediţia germană a raportului Worldwatch despre starea Planetei în 2011 şi s-a ocupat de politica agrară europeană.

"Industrializarea agriculturii, tocmai în cazul Europei, are influenţe negative asupra alimentaţiei mondiale. Pe de-o parte, industrializarea a dus la o creştere a volumului de produse animaliere care pe de o aprte afectează sănătatea europenilor, iar pe de alta duce la un supraconsum în cadrul Uniunii Europene".

Alimentele care nu sunt consumate de producători trebuie redirecţionate, deci exportate în state industrializate sau în curs de dezvoltare. Agricultorii de acolo nu pot ţine pasul cu fermierii europeni care se bucură de subvenţii.

Rezultatul: eforturile de alimente distrug agricultura locală, fie că este vorba de Rusia, Asia sau Africa. Se pierd locuri de muncă, sporeşte foametea acolo unde sărăcia este la ea acasă şi unde, în mod paradoxal, se produc alimentele, anume în zonele rurale.

Pe de altă parte, goana după furaje pentru producţia industrială de carne şi lactate dezechilibrează mediul: pădurile sunt sacrificate pentru a face loc terenurilor agricole.

Raportul privind agricultura mondială recomandă obţinerea produselor alimentare acolo unde ele sunt cu adevărat necesare.

Autori: Helle Jeppesen / Alina Kühnel
Redactor: Medana Weident