1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Extremismul maghiar şi cazul unui criminal nazist

Extremismul maghiar a reintrat în atenţia europenilor nu doar din pricina iresponsabilelor declaraţii din România ale şefului Jobbik, Gabor Vona.

Transport de evrei unguri la Auschwitz

Transport de evrei unguri la Auschwitz

Deşi Vona nu e membru al guvernului de la Budapesta, declaraţiile lui au încins spiritele în relaţiile româno-maghiare, reescaladând tensiunile bilaterale la un nivel fără precedent în ultima vreme. Afimaţiile liderului extremist de la Budapesta nu vor întârzia să mai şifoneze un pic prestigiul statului maghiar.

La deteriorarea imaginii Ungariei va contribui în mod cert şi eşecul urmăririi penale a fostului criminal de război Laszlo Csatary. E vorba de un complice al asasinatelor în masă comise asupra evreilor unguri, care, murind la 98 de ani, a scăpat de dreapta judecată şi de o condamnare fie şi simbolică pentru monstruoasele sale crime.

Csatary a decedat într-un spital din Budapesta, după ce s-a ascuns ani de zile în Canada şi a beneficiat apoi, în mod prea puţin explicabil, de indulgenţa, lenea, incapacitatea şi lipsa de celeritate a magistraţilor unguri.

Procuratura maghiară fusese avertizată de mult în legătură cu prezenţa în Ungaria a fostului şef al poliţiei dintr-o localitate din estul Slovaciei numită Kosice. Holocaustul ar fi avut dimensiuni mai reduse dacă la Kosice poliţia pro-nazistă condusă de Csatary n-ar fi încercat în 1944 să-şi potolească setea de sânge evreiesc organizând deportarea, cu mic cu mare, în lagărele morţii, a aproape 16.000 de oameni nevinovaţi.

Criminalul nazist fusese condamnat la moarte în contumacie, în Cehoslovacia, imediat după război. Scăpase de călău doar pentru că reuşise să fugă peste ocean, unde fusese depistat de autorităţi la mijlocul anilor 90.

În mod salutar, i se retrăsese lui Csatary cetăţenia canadiană şi, cu puţin înainte de a fi expulzat, fostul poliţist-şef al regimului fascist se întorsese în Ungaria. Unde beneficiase de complicitatea prin clemenţă a autorităţilor, devreme ce nu fusese arestat decât în 2012, la insistenţele jurnaliştilor unui ziar britanic care-l vizitaseră pe Csatary la Budapesta, în urma investigaţiilor unei organizaţii nonguvernamentale evreieşti.

Că un ins de o maximă cruzime, după cum l-au descris unii martori ce l-au văzut în acţiune la Kosice, poate scăpa timp de decenii de justiţie, ridică întrebări grave, între altele în legătură cu aderenţa autentică la democraţie a justiţiei, poate chiar şi a unei părţi importante a societăţii maghiare.

Scuzele avansate de maghiari în legătură cu nejudecarea lui Csatary sunt în cel mai bun caz incredibile, în cel mai rău caz ridicole. Tibor Ibolya, procurorul ungur însărcinat să instrumenteze cazul se apără de reproşuri afirmând că a avut de elucidat evenimente petrecute cu şapte decenii în urmă, că a trebuit să caute martori în Israel şi că inculpatul trăise multă vreme în Canada.

Perfect adevărat. Dar toate acestea nu explică defel de ce oficialităţile au rămas cu mâinile în sân după repatrierea semi-voluntară a lui Csatary, în 1997. Nici de ce procurorilor le-a trebuit atât de mult pentru ca, după alarmarea opiniei publice de către ziarişti, să demareze procesul eşuat.

Fapt e că asasinatele în masă, crimele de război sau contra umanităţii nu se mai prescriu în nici o ţară europeană civilizată. Aşa cum n-ar trebui să se prescrie nicăieri nici crimele comise de poliţiile politice comuniste.

Fapt e, de asemenea, că Ungaria are probleme ample nu doar cu extremismul anti-românesc, cu rasismul manifestat în seria de asasinate comise asupra romilor, serie care a constituit zilele trecute obiectul unor verdicte ale justiţiei maghiare, ci şi cu antisemitismul.

Horthyismul se vede frecvent reabilitat, iar preşedintele Ungariei, Laszlo Köver, a luat parte, în mai 2012, la o ceremonie comemorându-l pe politrucul şi culturnicul antisemit şi pro-nazist, Jozsef Nirö, un poet şi ideolog fascist din epoca regimului asasin al crucilor cu săgeţi. Deloc întâmplător, Köver a devenit între timp persona non grata în Israel, iar Elie Wiesel a returnat Budapestei distincţia primită din partea statului maghiar.

Încât nici virulenţa, nici frecvenţa ieşirilor extremiste ale unor politicieni maghiari şi nici judecarea cu încetinitorul a criminalilor nazişti nu par defel întâmplătoare.