Extremism politic în Franţa şi Germania

Mult slăbită în ultimii ani, în siajul accesului la putere al gaulliştilor preşedintelui Sarkozy, extrema dreaptă franceză a revenit acum în forţă. Formaţiunea condusă de octogenarul Jean Marie Le Pen profită de angoasa iscată în vaste zone ale electoratului vesteuropean de ascensiunea irepresibilă a extremismului islamist.

Islamismul nu este desigur, unicul motiv al succeselor electorale înregistate de stânga şi de extrema dreaptă în alegerile locale franceze. Un rol cheie în rezultatul catastrofal din unghiul Uniunii pentru o Mişcare Populară a lui Sarkozy al acestui scrutin, pare să-l fi jucat criza economică, şomajul şi măsurile reformiste adoptate de executivul parizian.

Şi în Germania extremismul, alimentat în bună măsură, în special în estul ţării, de devastările în conştiinţa populaţiei de deceniile de comunism şi ateism de stat, continuă să fie alarmant. Preşedintele oficialului federal de contraspionaj intern şi apărare a Constituţiei, Heinz Fromm a subliniat recent, într-un interviu, că mişcările extremiste de dreapta şi-au modificat în ultima vreme strategia.

Mai nou, neonaziştii germani au încetat să mizeze pe confruntare, sperând în schimb să infiltreze pe cale paşnică zonele centrale ale societăţii şi să pună stăpânire pe ele.

Două din partidele germane de acest tip se confruntă însă cu ample probleme financiare. În cazul uneia din aceste grupări, în speţă DVU, penuria de fonduri riscă să-i vină de hac.

Mai puţin serioasă pare a fi criza de bani confruntând NPD, cea mai importantă formaţiune de acest fel, care şi-a pierdut însă, în ultimii ani, o parte din membri.

Ambele suferă însă din pricina unei semnificative eroziuni interne. Din 17.000 de membri, câţi avea acum un deceniu, DVU n-a mai rămas decât cu aproximativ 5.000. Şi nu-i lipsesc doar banii, ci şi liderii. În schimb pericolul reprezentat de NPD se menţine la cote alarmante, întrucât neonaziştii acestei organizaţii dispun şi în prezent de o redutabilă capacitate de a-şi mobiliza adepţii.

Nu mai puţin periculoşi continuă să fie comuniştii aglutinaţi în aşa-numitului Partid al Stângii, a cărui supraveghere de către serviciile de spionaj intern rămâne, potrivit lui Fromm, necesară.

Aşa-numita „Platformă Comunistă” din cadrul zisului Partid al Stângii militează în continuare pentru exproprieri şi modificarea raporturilor de putere şi cooperează cu alte grupări de extrema stângă de pretutindeni.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz