1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Extinderea – pînă cînd şi pînă unde?

Ajunge cu extinderea - este propoziţia cu care articolul apărut în cotidianul KÖLNER STADT - ANZEIGER „atacă” o temă recurentă în mass media occidentală: cea a dimensiunilor pe care Uniunea Europeană le are după primirea ultimilor zece candidaţi, ajungînd să numere 25 de membri şi pregătindu-se să primească alte două ţări: România şi Bulgaria.

default

Pentru cititorii familiarizaţi cu problematica extinderii Uniunii Europene, articolul nu conţine elemente absolut noi şi nici afirmaţii surprinzătoare.Reticenţele europenilor faţă de o extindere excesivă şi pripită au fost alimentate şi stimulate, cum prea bine se ştie, de NU-ul cu care francezii şi olandezii au întîmpinat proiectul constituţiei europene .Cu astfel de premize, dezbaterile în jurul începerii sau amînării negocierilor cu Turcia nu puteau fi decît furtunoase ; într-atît încît în ultima vreme aproape că au împins într-un plan secund aderarea apropiată şi care trece drept sigură a celor două candidate din Balcani: România şi Bulgaria.

În discuţie nu se mai poate afla aşadar decît termenul , data la care ambele ţări vor intra „de facto” în Uniunea Europeană. Din acest motiv articolul se opreşte tocmai asupra persistenţei unor deficienţe „mari” în pofida eforturilor remarcabile pe care cele două candidate, membre în NATO, le fac spre a satisface exigenţele Bruxelles - ului de unde România şi Bulgaria sunt controlate „sever” şi sunt privite „ cu scepticism” - află cititorul cotidianului colonez.

Cu acribie jurnalistică sunt inventariate îndemnurile lui Olli Rehn , semnarea tratatului de aderare, existenţa clauzelor de salvgardare care ar putea fi „activate” pentru a amîna la nevoie , cu un an, de pe 2007 pe 2008, data primirii celor două ţări, apoi raportul de ţară aşteptat în primăvara acestui an ...şi decizia finală care va fi luată la vară, în iulie.

„Marile deficienţe” pe calea aderării sunt trecute în revistă, începînd cu corupţia endemică, ale cărei dimensiuni par a depăşi puterile DNA . Sunt evocate cazurile Rompetrol , afacerile imobiliare ale ex- premierului Adrian Năstase care, în calitatea de preşedinte al Parlamentului, va trebui să decidă dacă procuratura are sau nu voie să-i investigheze sursele averii , detaliu ce nu pare a inspira prea multă încredere Uniunii Europene deşi „plîngerea” a fost deja înaintată... Bruxelles-ul întrevede şi alte carenţe :în politica faţă de minorităţi sau în munca la negru pe care mulţi români o practică în occcident.

Bulgaria nu stă nici ea „cu mult mai bine „pe calea aderării – sună „sentinţa” citată în cuprinsul aceluiaşi articol , în a cărui ultimă parte sunt citate şi opiniile cîtorva parlamentari europeni din Germania: Ruth Hieronymi , din partea partidului creştin-democrat în regiunea Köln-Bonn, sau Thomas Silberhorn, purtătorul de cuvînt în materie de politică europeană a partidului creştin - social în Bundestag. Dacă Ruth Hieronymi insistă asupra faptului că o combinaţie între problemele foarte mari existente încă şi procedurile cele mai rapide în procesul aderării nu pot „merge bine” , Thomas Sliberhorn consideră că dacă României şi Bulgariei li se vor face prea mari concesii,următorii candidaţi, Croaţia şi Turcia, vor revendica un tratament la fel de îngăduitor.

  • Data 22.03.2006
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B30H
  • Data 22.03.2006
  • Autoare/Autor Rodica Binder
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B30H