1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Există stângă dincolo de stânga

Când social-democraţii germani au virat-o, în timpul lui Gerhard Schröder, spre centru, o parte dintre bătrânii tovarăşi şi fiii lor spirituali s-a simţit trădaţi. Aşa că au abandonat barca SPD.

default

Şefii Stângii, Oskar Lafontaine (stânga) şi Gregor Gysi

O cunoscută marcă de ţigări se prezintă, în perioada alegerilor din Germania, cu o reclamă outdoor în care explică trei tipuri de sisteme politice. Monarhia, în care un pachet de ţigări tronează suveran peste mai multe pachete de ţigări, apoi democraţia, în care două rânduri egale numeric stau suprapuse, şi anarhia, în care toate pachetele zac claie peste grămadă.

Stânga cvasi-comunistă din Germania este un amestec de sisteme, în care nu unul ci doi lideri tronează deasupra unui partid. Unul dintre ei este părintele spiritual al post-comuniştilor, reprezentând prin însăşi fiinţa sa moştenirea politică est-germană.

Gregor Gysi este agregatorul maselor de votanţi ai partidului care, de fapt, aşa se şi numeşte: Stânga. Alături de el stă radicalul Oskar Lafontaine, dezertorul social-democrat venit în tabăra estică tocmai din extremul sud-vestic al Germaniei de Vest şi tot mai contestat de partidul cel mai socialist pentru că, prin poliţele pe care le plăteşte constant partidului mai puţin socialist (SPD), curmă din faşă bună parte dintre şansele de cooperare şi coalizare.

Deutschland Wahlen Wahlplakat Die Linke Oskar Lafontaine und Gregor Gysi in Hamburg

Afiş electoral pentru Die Linke

Gysi nu respectă neapărat tipicul activiştilor clasici: nu e morocănos şi rigid, îmbrăcat ca un preşedinte de CAP. Dimpotrivă: zâmbeşte şi glumeşte, este chiar şarmant, pe alocuri. Aceste atuuri i-au permis să salveze, în jurul lui 1989, câţiva tovarăşi din defunctul partid unic al RDG, alături de care a alunecat, odată cu Germania de Est, în scena politică unită sub titulatura de Partid al Socialismului Democratic.

La vremea aceea, Oskar Lafontaine candida la funcţia de cancelar din partea social-democraţilor vest-germani (fără şansă, în faţa cancelarului reunificării, Helmut Kohl). Câţiva ani mai târziu, Lafontaine prelua, sub bagheta lui Gerhard Schröder, Ministerul Finanţelor, pe care avea să-l abandoneze în semn de protest faţă de alunecarea spre centru a social-democraţiei.

S-a alăturat, mai întâi, grupului de stângişti disidenţi din SPD, "Alternativa Electorală Muncă şi Dreptate Socială" (WASG), pentru a ajunge, acum, alături de Gysi, un girant occidental al post-comuniştilor.

Ce-i ţine împreună? Marginalizarea. De Gysi s-a ferit toată lumea aşa cum te fereşti de un personaj despre care ştii că a colaborat cu securitatea est-germană. Pe Lafontaine nu-l mai vrea nimeni în preajmă pentru că, de la plecarea din SPD, a pus prea mult preţ pe răzbunare. Şi ar mai fi ceva: pentru amândoi, tot restul spectrului politic nu este decât un ocean de neoliberali.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz