1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Există ofițeri acoperiți printre judecători?

Adevărata problemă este că nu are cine să verifice suspiciunile care otrăvesc de la o vreme viața publică românească.

Președintele Klaus Iohannis a emis un comunicat prin care infirmă categoric că ar exista ofițeri acoperiți sau informatori ai serviciilor în rândurile magistraților. Comunicatul nu vine din senin. Cu mai mult timp în urmă, unii membri CSM solicitau președintelui de atunci, Traian Băsescu, să dezvăluie dacă serviciile au infiltrat magistratura cu ofițeri acoperiți. Solicitarea avea mai mult aerul unei acuzații care nu aștepta răspuns. Un ofițer SRI a pus apoi paie pe foc, spunând ceva ambiguu despre modul în care serviciul urmărește un caz până la finalizarea lui în instanță.

Dar fostul președinte a ignorat solicitarea. Ulterior CSM a reluat-o, adresând-o de astă dată noului președinte Klaus Iohannis. După o lungă tăcere de câteva luni, iată răspunsul: ”În urma verificărilor efectuate de către instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.” (comunicat 18 ianuarie 2016)

Problema nu este dacă să credem sau nu ce ni se spune, ci faptul că declarația de mai sus este pur și simplu o formă goală, fără conținut. Cine a făcut verificarea? ”Instituțiile abilitate”, ne spune președintele însuși. Adică serviciile secrete. Teoretic vorbind, CSAȚ ar reprezenta o instanță superioară serviciilor, care ar putea ordona o verificare reală, dar practic nu este așa. Prin urmare am asistat la o auto-verificare, care nu putea avea alt rezultat decât cel de mai sus. Și-ar deconspira serviciile secrete agenții de bună voie?

Magistrații știau prea bine că, în realitate, nu are cine să verifice faptele, dar au lansat probabil solicitarea pentru a da mai multă vizibilitate unei acuzații implicite și pentru a-i conferi caracterul unei suspiciuni instituționalizate. Răspunsul președintelui nu a făcut, firește, decât să le sporească iritarea: „După o tăcere inexplicabilă de câteva luni, Administrația Prezidențială ne oferă un răspuns năucitor...ne-a verificat CSAT pe toți...Suntem curați ca lacrima!” (judecătoarea Adina Daria Lupea-Aghiniță, citată de Lumea justiției).

Judecătorii care fac opoziție ar fi fost, probabil, mai mulțumiți dacă președintele nu ar fi dat niciun răspuns. Căci ar fi putut continua jocul suspiciunilor repetate periodic. Acum însă ar trebui să-l acuze pe șeful statului de minciună, ceea ce ar fi mai greu.

E clar că e un joc care nu duce nicăieri. Dacă un exponent al puterii judecătorești acuză executivul de abuz, revine unei comisii parlamentare să facă verificările de rigoare. Nu ceri unui organ executiv să verifice propriul abuz, după cum nu poți pretinde cuiva să se acuze singur.

Fostul președinte Traian Băsescu acuzase și el serviciile secrete că au dispus supravegherea favoritei sale Elena Udrea. Nu a avut cine să verifice dacă este adevărat sau nu. Un jurnalist cunoscut se autodenunța ca ofițer acoperit și sugera că mai sunt destui ca el. Nu a avut cine să verifice. De ani buni magistrații bănuiesc că sunt urmăriți pas cu pas, că au fost incluși, așa-zicând, în ”câmpul tactic”, dar iarăși nu are cine să facă o verificare credibilă. Comisiile parlamentare anume constituite sunt populate cu oameni recomandați de servicii, așa încât nu mai există nicio instanță independentă care să evalueze faptele și să limiteze abuzurile atunci când e cazul. Pur și simplu separația și echilibrul puterilor nu funcționează. Chiar dacă textul comunicatului de mai sus ar fi integral adevărat, credibilitatea lui este viciată, nefiind emis de o instanță neutră, ci chiar de către cei implicați.

Prin urmare, adevărata problemă este că declarațiile oficiale au ajuns să fie goale de conținut. Ele, orice ar spune, nu se comunică decât pe ele însele, ca fapt de putere.