EVZ.ro: INTERVIU EXCLUSIV. Colin Firth, câştigător al premiului Oscar: "Viaţa de actor devine interesantă abia pe la 35 de ani"

După moartea tatălui său, regele George al V-lea (Michael Gambon) şi după scandaloasa abdicare a fratelui său, regele Edward al VIII-lea (Guy Pearce), Bertie (Colin Firth), care a suferit toată viaţa de un impediment al vorbirii, este brusc încoronat, devenind regele George al VI-lea al Angliei. Fiindcă ţara e în prag de război şi are nevoie disperată de un lider, soţia sa, Elizabeth (Helena Bonham Carter), viitoarea Regină-Mamă, îşi convinge soţul să meargă la un logoped, Lionel Logue (Geoffrey Rush). După un început dificil, relaţia dintre rege şi terapeut urmează un curs neortodox, transformându-se, într-un final, într-o prietenie pe viaţă.

Cu sprijinul lui Logue, a familiei, a guvernului şi a lui Winston Churchill (Timothy Spall), regele îşi va învinge defectul de vorbire şi va adresa poporului un mesaj radiofonic care îl va împinge spre unitate şi victorie în război, potrivit sinopsisului oficial.

Filmul e bazat pe povestea adevărată a regelui George al VI-lea şi urmăreşte efortul monarhiei regale de a-şi găsi o voce proprie.

"Discursul regelui" a avut premiera româneascǎ pe 11 februarie.

Actorul deţinǎtor de Oscar a vorbit pentru "Evenimentul zilei" despre cum a colaborat cu Geoffrey Rush şi Helena Bonham Carter, dar şi cum a dat în boala dependenţei de muncǎ lucrând la acest film.

EVZ: Cum aţi obţinut rolul principal din "Discursul regelui"?
Colin Firth: Rolul regelui George al VI-lea este unul cu adevărat substanţial. L-am obţinut din întâmplare. Desigur, îndeplineam şi criteriul vârstei... (Se bâlbâie). E o loterie, până la urmă. Noi, actorii, lucrăm cu materialul clientului. Dacă acesta e bun, poţi să lucrezi după toate regulile artei. Dacă materialul clientului este slab, aşa vei fi şi tu. Cred că şi vârsta joacă un rol important, dacă vrei să ştii neapărat. Acum pot interpreta un personaj care are un trecut. Dacă aveam 20 de ani, aş fi putut interpreta doar un personaj care a avut o copilărie. La vârsta de 50 de ani, trecutul are o anume greutate, care poate fi complexă, şi asta găsesc eu interesant.

Citiţi articolul integral pe evz.ro accesând linkul de mai jos.

evz.ro/DW
Redactor: Ovidiu Suciu