1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Europenii şi moda produselor bio

La Paris a început săptămâna Haute Couture. Când vine vorba de articole de lux, prea puţini sunt cei ce se mai interesează de condiţiile în care au fost acestea create.

default

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 28.000 de cultivatori de bumbac mor anual din cauza substanţelor nocive. Angajatele fabricilor de textile din Asia muncesc zi-lumină pentru câţiva euro pe lună. Alternativa ar fi îmbrăcămintea confecţionată din bumbac ecologic, vândută în aşa-numitul sistem de comerţ echitabil (produse care poartă sigla TransFair).

În ţările occidentale, piaţa produselor bio începe să câştige teren. Dar şi articolele confecţionate din materie primă nedăunătoare mediului îşi găsesc rapid cumpărători. Îngroziţi de realitatea sumbră din fabricile de îmbrăcăminte din Asia, prezentată la televizor, europenii încep să se orienteze către produse ecologice, comercializate în sistem TransFair. Atât în oraşe cât şi online au apărut numeroase magazine specializate în vânzarea acestor articole.

"Diferenţa este că se ştie cu exactitate unde au fost produse. De exemplu, mărfurile sunt realizate în ateliere comune. Angajaţii sunt, în acelaşi timp, şi proprietarii acestor mini-fabrici şi ei decid atât asupra salariilor, cât şi asupra programului de lucru. În aceste condiţii nici nu se pune problema exploatării angajaţilor", spune Thorsten Lehmkühler, patronul unui magazin de îmbrăcăminte.

Nigeria - Weberin mit Baby

" Luăm protestele în serios şi urmărim cazurile cu atenţie", au promis două concerne germane în urma unui val de acţiuni publice declanşat sub egida unei campanii internaţionale pentru îmbrăcăminte "mai curată". Iniţiatorii acţiunii şi Institutul Südwind din Bonn au adus la cunoştinţa publicului larg condiţiile în care muncesc angajatele mai multor fabrici din Bangladesh în care se produc articole textile pentru două firme germane. De exemplu, pentru un salariu lunar de doar 15 euro femeile din fabrica R.L. Denim sunt obligate să lucreze 97 de ore pe săptămână. Deseori, acestea sunt bătute la locul de muncă sau nu-şi mai primesc banii.

"Campania este o iniţiativă a unor companii care au stabilit un mecanism propriu de control. De asemenea au fost iniţiate consultări cu societatea civilă, dar acestea sunt atât de timide încât campania însăşi reprezintă mai degrabă o declaraţie cu valoare simbolică. Firmele doresc astfel să arate că ţin cont de un set de criterii făcut public, dar, în realitate, nu există niciun fel de mecanism eficient", afirmă Ingeborg Wick de la Institutul Südwind.

Olandezii au înfiinţat o fundaţie ("Fair wear") la care au fost invitate să se alăture atât sindicatele cât şi organizaţiile care luptă pentru drepturile omului din ţările în care se produc articole de îmbrăcăminte. "Fair wear" trece drept cel mai sever mecanism de control în comerţul echitabil. Reprezentanţii acestuia recunosc totuşi că, în cele mai multe cazuri, preţurile la produsele de tip TransFair sunt mult mai mari în comparaţie cu cele oferite în magazinele de discount. Or, şi cei care dispun de bani puţini ar trebui să-şi permită haine din materie primă netratată chimic.

"Nu-i nevoie să-ţi iei zece perechi de pantofi deodată şi nici să te duci săptămânal la cinematograf. Eu, una, pun preţ pe asemenea lucruri (n.r. - calitatea şi provenienţa mărfurilor) şi cred că oricine gândeşte ca mine îşi poate permite aceste produse", este de părere Jasmin Alusch (22 ani), clientă a unui magazin cu sigla TransFair.

Autori: Ute Hempelmann, Claudia Ştefan
Redactor: Ioachim Alexandru