1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Europa - o fortăreaţă?

Cei 4.000 de refugiaţi tunisieni din Lampedusa sunt, oricât de cinic ar suna, doar o picătura în oceanul de migranţi şi azilanţi care bat an de an la porţile Uniunii Europene.

default

Aproximativ 260.000 de persoane au solicitat, potrivit staticilor Uniunii Europene din 2009, azil pe teritoriul comunitar. Motivele sunt diverse: de la cele de natură politică la îngrădirile religioase. Dimensiunile reale ale migraţiei sunt însă greu de stabilit în mod oficial.

Experţii Comisiei Europene apreciază că numărul celor care ajung legal şi ilegal în ţările Uniunii Europene s-ar situa undeva între 500.000 şi 1 milion de persoane.

Pare exagerat ca autorităţile italiene să declare stare de necesitate şi să ceară 100 de milioane de euro din fondurile europene pentru migraţie, atunci când se confruntă cu 4.000 de imigranţi. Circa 25.000 de euro, atât ar reveni pentru fiecare persoană primită pe teritoriul european.

În plus, cele trei fonduri destinate migranţilor nu însumează nici pe departe 100 de milioane de euro.

Migraţia terestră

Imaginile bărcilor supra-încărcate cu femei şi copii plecaţi în căutarea unei vieţi mai bune sunt impresionante, dar ele alterează adevărul. Cei mai mulţi migranţi, pătrund pe teritoriul comunitar pe căi terestre, prin Grecia şi Balcani sau pe calea aerului.

Cu avionul sosesc cei care deţin o viză legală, dar care refuză să se întoarcă în ţara de origine şi rămân ilegal în spaţiul Uniunii Europene.

Pentru refugiaţi, cea mai periculoasă rămâne migraţia pe calea apelor. Din 1998, potrivit organizaţilor de caritate, circa 15.000 de oameni au plătit cu viaţa în încercarea de a-şi găsi o viaţă mai bună.

Responsabilitatea revine fiecărui stat în parte

Dreptul comunitar prevede că responsabilitatea faţă de refugiaţi şi rezolvarea cererilor de azil revin statului membru în care ajung imigranţii, în primă instanţă.

Pe baza solidarităţii europene, Comisia Europenă pune la dispoziţie ajutor financiar de urgenţă. Nu există însă un criteriu de alocare a fondurilor pentru fiecare membru în parte.

În spaţiul comunitar, emigranţii pot fi însă retrimişi în statul prin care au pătruns pe teritoriul unional.

Germania şi restul statelor nord-europene nu reprezintă destinaţia principală a emigranţilor. În termeni statistici, Marea Britanie exercită cea mai mare atracţie pentru străinii de dincolo de spaţiul comunitar.

Italia, în schimb, nu recunoaşte aproape niciodată motivele care ar permite acordarea dreptului de azil şi îi retrimite pe azilanţi în ţara din care au plecat sau, în cel mai bun caz, îi lasă în voia sorţii.

Nici Grecia nu se poate lăuda cu o legislaţie favorabilă celor aflaţi în căutarea unei vieţi mai bune. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, organism al Consiliului Europei, a decis în luna ianuarie a acestui an că emigranţii din alte state comunitare nu pot fi retrimişi în Grecia, pentru că legislaţia în domeniu în vigoare pe teritoriul statului elen contravine drepturilor omului.

Şi în Germania s-a adoptat la Curtea Constituţională o decizie similară.

Autori: Bernd Riegert / Alina Kühnel

Redactor: Petre M. Iancu