1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Europa mea: Străinii pot fi şi ei rasişti

18 noiembrie 2017

Vă irită titlul comentariului meu, nu-i aşa? Din păcate mă văd nevoit să vă dezamăgesc. Cei mai mulţi străini sunt oameni în regulă.

https://p.dw.com/p/2nrmV
 Krsto Lazarevic
Krsto Lazarevic Imagine: Privat

Se știe că excepțiile confirmă regula. De pildă, un polonez fără adăpost, care bea cu regularitate în apropierea unei stații de tren, nu departe de apartamentul meu. Cunoștințele mele de limbă poloneză cuprind câteva blesteme și proverbe, dar care îmi sunt suficiente pentru a înţelege bălmăjelile acestui om.

În drum spre serviciu, trec pe lângă el şi aud cum înjură o femeie al cărei cap este învelit cu batic. Ea se întoarce, îşi scutură ușor capul și îşi continuă neperturbată deplasarea. Știu că nu e frumos să vorbim rău despre cei fără adăpost, dar din acea zi acest om a început să-mi fie antipatic.

Mi l-am putut lesne imagina în grupul celor 60 de mii de extremişti de dreapta, adunaţi pe străzile din Varşovia cu ocazia Zilei Independenţei, strigând, cot la cot cu ei, împotriva refugiaţilor, sau proclamând "Europa albă a naţiunilor înfrăţite". Şi cum tot el, care demonstrează împotriva musulmanilor şi a refugiaţilor, al căror număr este infim în Polonia, este privit cu desconsiderare de co-protestatari pentru că trăieşte pe stradă.

Nu toţi migranţii vor o societate deschisă

Naţionalismul, antisemitismul şi rasismul sunt ideologii larg răspândite. Ele sălăşuiesc deopotrivă în casele milionarilor şi printre persoanele fără locuinţă, fie ei băştinaşi sau imigranţi. Diferenţa este că rasistul cu diplomă de studiu şi costum scump îşi exprimă ura cu un plus de elocinţă.

Proteste ale extremiştilor de dreapta
Proteste ale extremiştilor de dreaptaImagine: picture-alliance/Pacific Press/J. Ratz

Deşi des întâlnită, convingerea că ideologiile sus-amintite predomină în cercurile paupere, cu educaţie precară, nu poate fi dovedită empiric. Ura împotriva "ălora de sus" nu este decât unul dintre numeroasele resentimente faţă de elite. Naivă este şi părerea, adesea rostită în tabăra stângiştilor, potrivit căreia imigranţii şi minorităţile sunt susţinători naturali ai unei societăţii deschise şi juste.

Unii turci din Germania se opun cu obstinaţie ascensiunii populismului german de dreapta și sunt indignați pe bună dreptate de eșecul statului de drept în fața crimelor de factură nazistă comise de gruparea NSU. Însă, ei evită să rostească vreun cuvânt împotriva lui Erdogan. Dimpotrivă, laudă cu munificienţă starea lucrurilor din Turcia.

De asemenea, unii români și bulgari manifestă o furie legitimă pentru că sunt exploatați pe salarii mici, dar nu ezită să-i înjure pe romii din țările lor de origine, care au venit în Germania. Unii ruși acuză discriminarea la care ar fi supuşi în Germania și în următoarea propoziție atacă lucrătorii din Asia Centrală, care vin la muncă în Rusia.

Când izvorul urii se mută în străinătate

Ilustrarea ar putea continua, dar cred că ați priceput un lucru: acești oameni se aseamănă. Ei consideră că este în regulă ca minorităţile să fie abuzate, ameninţate și supuse excluziunii. Dar numai atâta timp cât nu se întâmplă să aparțină ei înşişi acestor minorității.

A nu judeca oamenii după originea lor presupune evitarea demonizării şi idealizării lor. Ambele abordări sunt rasiste, chiar dacă una dintre ele poate părea pavată cu bune intenţii. Dacă un sirian în vârstă de 18 ani vine în Germania fără să fi învăţat că Hitler a fost rău, poți încerca să-i explici acest lucru. Dacă însă un german în vârstă de 18 ani nu a priceput acest lucru nici măcar după ore numeroase de istorie, e mai dificil.

Situaţia devine deosebit de complexă atunci când străinii care urăsc pleacă în străinătate pentru a se întâlni cu alți străini asemenea lor. Vi se pare un scenariu prea abstract? Un exemplu: în timpul unei demonstrații a mișcării extremiste de dreapta din Viena am auzit vorbindu-se limba părinților mei. La eveniment au participat mulți sârbi și croați, care au protestat împotriva "islamizării" şi a altor fantezii care le-au mai trecut prin cap.

Refugiaţii din Balcani, "peste" cei din Siria

Extremişti de dreapta
Extremişti de dreaptaImagine: picture-alliance/PAP/P. Supernak

Naționaliștii sârbi și naționaliștii croați nu se plac foarte mult. Cu excepția cazului în care, desigur, ei se află în Viena, unde se scandează împotriva musulmanilor și a refugiaților. Iată-i întâlnindu-se pentru a disemina, împreună, ura față de alţii. Ei sunt oameni din fosta Iugoslavie. În anii '70 au venit în Austria la muncă.

Apoi, în anii '90, au revenit ca refugiaţi. Austriecii naționaliști nu i-au dorit defel, dar din momentul în care numărul sirienilor s-a înmulţit, vechii refugiați din Balcani au devenit, subit, foarte buni. Cei "albi", nu şi romii.

Sârbii, croații, polonezii și alte persoane din Europa Centrală și de Est mărșăluiesc în Germania și Austria, braţ la braţ cu oameni care, până mai ieri, doreau să-i izgonească din aceste ţări. Începând cu războiul din Siria, refugiații din Balcani au fost reevaluaţi, fiind găsiţi suficient de buni pentru a participa la demonstrații împotriva refugiaților.

Dacă acesta trebuia să fie deznodământul integrării lor, atunci ea este un succes. Naționaliștii europeni sunt bine conectați. Inamicii lor comuni sunt refugiații și musulmanii. Indiferent dacă ei există sau nu în țara respectivă.

Cândva, pe clădirea centrului cultural din orașul meu natal se putea citi: "Toți oamenii sunt străini, aproape peste tot." Îmi place formularea, dar cred că ea trebuie completată: "Chiar și străinii pot fi rasiști, peste tot".

Krsto Lazarevic s-a născut în Bosnia-Herțegovina și a fugit cu familia sa în Germania. Astăzi locuiește în Berlin, lucrează ca jurnalist și publicist pentru mai multe publicaţii de limbă germană.