1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Europa mea: Să rămânem vigilenţi!

Cei pe care anul 2016 i-a înfuriat au intrat în 2017 mai degrabă obosiţi. Între timp, pare că ne-am obişnuit cu ura cotidiană. Cum păşim în 2018? Un comentariu semnat de Krsto Lazarevic.

 Krsto Lazarevic

Krsto Lazarevic

În 2016, un om clocotind de ură şi cu retorica unui copil de şapte ani, foarte încăpăţânat, a fost ales președinte al Statelor Unite. Bătrânii britanici, frustrați, au scos ţara din Uniunea Europeană, pentru că tinerii britanici, iubitori de Europa, au preferat să rămână acasă decât să voteze la referendum. Iar odată cu moartea lui Prince s-a stins şi cea mai mare legendă pop din anii '80.

Anul 2016 va intra în istorie ca anul în care aşa-numita lume occidentală şi-a furat singură căciula fără să i-o ceară nimeni. Nu din cauza unei devastatoare crize economice ca în 1929, ci pentru că, pur şi simplu, mulţi oameni au hotărât să joace cartea naţionalismului retrograd, în loc să accepte societăţi deschise. Nu pentru că le-ar merge greu, ci pentru că le place să îşi întoarcă privirea spre trecut.

Retrospectiva anului 2017 nu mai stârneşte, totuşi, trăiri la fel de intense. Însă nu pentru că situaţia s-ar fi ameliorat, ci pentru că ne-am obişnuit cu ideea că aşa-numita lume occidentală nu va deveni un loc mai bun în anii care vin. Ne considerăm, deci, fericiţi dacă reuşim să păstrăm actualul "status quo". Anul 2017 a semănat cu 1790, 1915 şi 1969. Este anul de după marea bubuială. Iar în 2017 a bubuit într-adevăr suficient.

Primele luni ale președinției Trump păreau încă o glumă. Multe dintre intențiile nu le-a putut pune în aplicare, fiind blocate de judecători conştiincioşi sau de Congres. Dar, cel târziu când tânăra manifestantă Heather Hayer în vârstă de 32 de ani a fost condusă către moarte de un extremist de dreapta din Charlottesville, gluma s-a încheiat. Cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii nu a reușit să condamne o crimă, pentru el fiind mai importante aplauzele neonaziştilor și ale altor extremiștilor de dreapta.

În Germania, un partid populist de dreapta a devenit a treia forţă politică a ţării, după accederea în Bundestag cu aproape treisprezece la sută din voturi la alegerile din septembrie, şi îi tolerează pe neonaziștii din rândurile sale. Fundația Amadeu Antonio și ProAsyl numără peste o mie şapte sute de infracțiuni împotriva refugiaților din Germania. Adică mai bine de patru pe zi. 

Criminalii de război, celebraţi în Balcani

În Austria, un om cu trecut nazist a fost numit chiar vice-cancelar al Republicii. În 2000, participarea populiştilor de dreapta din FPÖ la guvernare a condus la sancțiuni din partea UE. În 2017, capitalele europene nu au trimis decât felicitări Austriei. Cancelarul acestei ţări, în vârstă de 31 de ani, nu și-a terminat niciodată studiile și a câştigat alegerile cu un program electoral care s-a bazat în totalitate pe închiderea totală a rutei balcanice pentru refugiaţi.

În Balcani, criminalii de război condamnați au fost celebraţi în locuri publice, în special Slobodan Praljak, care s-a sinucis înghiţind otravă, chiar în faţa judecătorului care a pronunţat verdictul. Chiar și președintele și premierul Croaţiei, ţară UE, au criticat Tribunalul Internaţional de la Haga, considerând nedrepte sentințele împotriva celor care sunt responsabili de moartea și deportarea multor oameni.

În Republica Cehă, populistul eurosceptic Andrej Babis a fost ales premier, fiind foarte posibil să aibă acum nevoie de voturile extremiștilor și comuniștilor pentru a conduce.

Polonia și România se pregătesc să pună în aplicare reforme judiciare discutabile. În Polonia, încălcările „valorilor europene“ sunt atât de grave încât, în premieră, a fost activat articolul 7, ceea ce ar putea determina retragerea dreptului de vot al Poloniei.

Europa alunecă tot mai spre dreapta

Guvernul maghiar a abandonat demult ideile liberale europene dar, spre deosebire de Polonia, a scăpat nepedepsit, pentru că formaţiunea lui Viktor Orban face în continuare parte din PPE, marea familie a popularilor europeni - la fel ca blocul conservator german şi ÖVP din Austria - care îi asigură protecţia necesară. În vreme ce continentul alunecă tot mai mult spre dreapta, mai bine de trei mii de oameni s-au înecat anul acesta în Marea Mediterană, încercând să ajungă în Europa.

Mulţi dintre oamenii pe care 2016 i-a înfuriat au intrat în 2017 obosiţi. Cel puţin aceia care preţuiesc o societate deschisă. Ne-am obişnuit cu ura pe stradă, în parlamente şi pe reţelele de socializare; cu "backlash"-ul la tot pasul. Ne-am obişnuit şi cu faptul că numărul femeilor din parlamentele lumii a început din nou să scadă.

"Teama" de refugiaţi este rasism

Avem temeri despre care vorbim, dar care abia dacă sunt abordate în emisiunile politice televizate. Ne este teamă că libertatea și drepturile pe care le preţuim ne vor fi răpite din nou. Teamă că ar deveni normal să revenim la cei mai slabi din societate. Teamă de a nu sucomba din punct de vedere social. Aceste temeri nu se regăsesc în marile talk-show-uri politice. Se tot vorbeşte despre teama de refugiaţi şi terorism. Însă deseori nu există nicio teamă, ci numai rasism.

Pentru mulţi dintre cei care crâcnesc împotriva azilanţilor nu contează că bogaţii văduvesc bugetele statelor cu miliarde de euro pe care le ascund în paradisuri fiscale. La doar câteva zile după dezvăluirile "Paradise Papers", nu s-a mai auzit niciun bâzâit de muscă. Pentru cei care crâcnesc împotriva azilanţilor contează numai ca refugiaţilor să li se ia ceea ce au, după modelul care urmează a fi implementat în Austria.

Nu trebuie să băgăm capul în nisip ca struţul, la sfârșitul anului. La urma urmei, în 2017 am fost păziţi de ceea ce este mai rău. Extremista de dreapta Marine Le Pen a pierdut clar alegerile prezidențiale din Franța și nu va distruge UE pentru moment.

Finlanda, Malta și Germania au introdus căsătoria pentru toți, și chiar și în Austria judecătorii au obligat guvernul să procedeze la fel în perioada imediat următoare. Mulțumită campaniei #metoo, bărbații aflați în poziții înalte de putere au trebuit să demisioneze după s-a aflat că au agresat femei. Nimic nu s-a pierdut, încă. 2018 poate intra în istorie ca anul în care cetățenii s-au apărat împotriva alunecării spre dreapta.