Inima Europei first

Trump s-a prezentat în această săptămână în faţa presei şi a anunţat ceva de felul următor: îmi voi aduce contribuţia la continuarea distrugerii lumii. Acordul asupra climei ar reprezenta un deal pagubos pentru SUA. Regizorul Michael Moore a transmis pe twitter : "Trump tocmai a comis o crimă împotriva omenirii".

Să ne întoarcem în timp, la campania electorală Clinton versus Trump. Filosoful sloven Slavoj Zizek atrăgea un val de indignare, când recomanda alegerea lui Trump. Nu era gândită ca un compliment, recomandarea fiind bazată pe o mai veche speranţă, anume acea că cetăţenii democraţi s-ar putea trezi cu un preşedinte precum Trump. În timp ce Hillary Clinton este obişnuită să treacă cu vederea mizeria politică, Trump ar fi cel care ar pune pe tapet sistemul corupt din actuala ordine economică. În fond, Zizek era de părere că prin alegerea lui Trump s-ar grăbi revoluţia.

Trump se dovedeşte a fi mai rău decât sistemul corupt, pe care îl reprezintă. La conferinţa de presă de joi am avut o imagine deja obişnuită: Trump se postează în faţa microfonului, ca întotdeauna profund convins de persoana lui şi de calitatea de preşedinte şi anunţă ieşirea din Acordul de la Paris, spre binele SUA. În universul lui Trump, şi clima se împarte în funcţie de statele naţionale.

Joc de golf pe gheaţă

Vor fi oamenii, de care se îngrijeşte Trump, protejaţi de schimbările climatice printr-un glob de sticlă? Cum funcţionează acest naţionalism în biosferă? Vor ieşi acum oamenii în stradă, aşa cum prognoza Zizek? Există un al doilea marş în Washington? Trump doreşte noi negocieri. Preşedinţia lui de până acum este precum un dans în jurul focului: negociaţi, negociaţi, negociaţi! În trecut, astfel a reuşit să îţi asigure propriul turn de aur. Acum reuşeşte să se izoleze. Probabil că izolarea pe care i-a adus-o turnul de aur a devenit obişnuinţă. Nu este complet singur: SUA împărtăşesc destinul cu Nicaragua şi Siria.

Acest stil politic a ieşit în evidenţă la summitul G7. Trump joacă cu plăcere golf cu restul lumii, dar nu pe gazon ci pe gheaţă. Nimeni nu mai ştie cum să joace pentru a puncta. În momente critice, Trump însuşi patinează. Repoziţionarea faţă de noua putere, face ca lumea să se clatine. 

După G7, Merkel a atacat izolaţionismul promovat de Trump. Europa nu va deveni partenerul mai slab. După summit este tot mai clar de ce o parte din presa anglo-saxonă a ajuns să o numeasă pe Merkel lidera lumii libere. Merkel îl critică pe Trump, în stilul Michelle Obama: nu îi pronunţă numele. La scurt timp după summit se întâlneşte cu şefi de stat din India şi China. Greu de înţeles: pentru a apăra vestul este nevoie de noi alianţe cu China. Doar Rusia mai lipseşte. Mulţumită lui Trump, UE va combate alături de China încălzirea globală şi împreună se vor implica în susţinerea liberului schimb. În paralel, Trump mai testează din când în când câte o rachetă, în ideea că mesajele de pe twitter nu vor ţine mereu prima pagină a ziarelor.

Europa trebuie să se maturizeze

Ordinea mondială este dezorientată, iar omenirea accentuează la rândul ei dezorientarea. Europa trebuie să se maturizeze în cea mai gravă criză a ei. În timp ce se pun bazele unor alianţe-surogat, criza din Uniunea Europeană continuă să dăinuie. Sudul slăbit al continentului depinde în contiuare de nordul mai puternic. Şi oamenii care cer ajutor la graniţe, ridică întrebări legate de umanitarismul european, la care UE nu poate răspunde. Nu este prea greu să te simţi superior moral lui Trump. Pare mai uşor decât se credea să faci faţă unui preşedinte slab: lipsa de consistenţă a lui Trump conferă atractivitate Europei. Acuzaţiile vechi de decenii referitoare la refuzul asumării responsabilităţii UE pe scena politică mondială vor înceta curând. 

Un lucru însă nu are voie să uite această Uniune Europeană: nu poate fi un partner puternic în exterior, dacă nu are un interior solid. Dilemele Europei nu sunt nici pe departe soluţionate. Cu atât mai puţin clarificat este rolul german în această Europă. Dacă Merkel conduce lumea liberală, ce rămâne celorlalţi de făcut. Să o urmeze? Ar fi aceasta Europa? Merkel are de rezolvat câteva probleme acasă: în vreme ce Trump renunţă la Acordul referitor la climă, producătorii germani de la VW sunt judecaţi în SUA în urma manipulării emisiilor de noxe. Germania îşi cosmetizează în mod repetat emisiile de CO2. Protecţia mediului este des invocată în Germania, dar nu toţi doresc să plătească preţul corect. 

Falia provocată de Trump

Merkel se reinventează în acestă campanie electorală. Îi prieşte scena internaţională. Acasă însă - şi acasă este şi Europa - economiseşte drastic. În Grecia se anunţă o nouă scădere a pensiilor. Nivelul pensiilor pentru mulţi germani este ruşinos în raport cu bunăstarea naţională, falia dintre săraci şi bogaţi dintre nordici şi sudici se adânceşte.

În această săptămână, Bernie Sanders a vizitat Berlinul şi a oferit o paradă a tot ceea ce Martin Schulz nu prea poate fi: un om a cărui inimă bate convingător pentru stânga. Stânga este şi cea la care se referea Zizek când spera ca acesta să se pună în mişcare după alegrea lui Trump. "Nu avem voie să mai acceptăm lăcomia miliardarilor" a spus Sanders la Berlin. Acum acceptăm nu doar ascensiunea spre putere a lor, ci şi menţinerea ei. Dacă UE vrea să acopere falia produsă de Trump, atunci noi, europenii, trebuie să ştim clar care va fi Europa pe care Uniunea Europeană să o reprezinte dincolo de graniţe, precum şi ce valori vom promova cu adevărat.

Jagoda Marinic este o scriitoare, dramaturgă și jurnalistă germano-croată. S-a născut la Waiblingen, părinții ei fiind croați imigranți. În prezent locuiește la Heidelberg. Cel mai recent roman al său este "Made in Germany - Ce e german în Germania?", în care abordează subiectul identității Germaniei, ca țară de imigrare.

Autor: Jagoda Marinic / A. K.