Dorul de politicieni mântuitori

"Protestul negru l-a speriat pentru că el nu a văzut nicio femeie în viaţa lui", spunea Wladyslaw Frasyniuk la o demonstraţie antiguvernamentală, la Varşovia. Frasyniuk se referea la Jaroslaw Kaczynski, şeful partidului de guvernământ "Dreptate şi Justiţie (PiS), cu trimitere la protestele din 2016, când mii de femei au ieşit în stradă pentru a contesta planificata înăsprire a legislaţiei privind avortul. 

O perioadă de timp, Frasyniuk a fost considerat drept posibil lider al mişcării de opoziţie din Polonia. El este o legendă din perioada "Solidarnosc" dinainte de 1989, dar a păstrat distanţa faţă de evenimentele politice în ultimii ani. Mulţi polonezi care caută o replică politică la actualul PiS au crezut că el este exact cel predestinat să preia rolul de şef al opoziţiei.

În prezent, există mai multe personalităţi faimoase care îi fac concurenţă lui Frasyniuk. Noul lider al Comitetului pentru Apărarea Democraţiei declara, la aceeaşi demonstraţie de la Varşovia că: " Dacă aş fi femeie aş izbucni în plâns, dar sunt un bărbat dur".

Unei parlamentare din PiS i s-a recomandat recent, public, să "încerce sexul (ca terapie)". Ar simţi astfel "fluturi în stomac, şi-ar relaxa muscultura şi ar avea flori în păr. În plus, şi-ar ordona şi gândurile".

Bărbat putrenic, femeie slabă

Unele declaraţii au fost urmate şi de scuze. Dar ele nu prea ajută. Au curs criticile din toate părţile. Şovinismul şi sexismul au fost puse la zid în dezbaterile publice. Marile speranţe s-au năruit. Capitalul politic s-a irosit de la o zi la alta. Dar ce înseamnă toate acestea pentru viaţa noastră politică?

Evident că citatele nu pot fi decât criticate de mine. Dar nu cred că ele sunt dovezi ale unei atitudini sexiste ale celor care le exprimă. Mai degrabă avem de-a face cu o gestionare deficitară a emoţiilor.

La nivel subliminal, rolul sexelor îşi spune cuvântul. Un bărbat este structural puternic şi raţional, nu emoţional. În contextul politic, o femeie este deseori tratată discriminatoriu, pentru că nu este predestinată să suporte durităţile vieţii politice. Ea este mai degrabă emoţional structurată şi aceasta este o slăbiciune.

Insinuatele frustrări sexuale sunt deseori folosite în lupta politică pentru putere. Printre ele se numără şi presupoziţia mai mult sau mai puţin publică, potrivit căreia Jaroslaw Kaczynski ar fi un homosexual care nu şi-a recunoscut preferinţele şi de aici apare conflictul lui interior.

Îndepărtarea magiei emoţiilor şi sexualităţii

Pentru a contracara, cred că ar ajuta mult pierderea magiei pe care o exercită în discursul politic emoţiile şi sexualitatea. Problema nu este doar a Poloniei. Atât de des invocata cerinţă de separare strictă a domeniului privat de cel public (politic) - în cultura occidentală - este din perspectivă umanistă artficială şi deranjantă. Chiar trebuie să respectăm acest principiu? Şi politicienii sunt oameni: îşi trăiesc sentimentele, pot deveni emoţionali şi mai spun uneori şi prostii. Întocmai ca noi toţi.

Ar fi bine ca actorii politici să îşi accepte emoţiile şi să fie acceptaţi de societate în diversitatea rolurilor pe care le prespune societatea. Această acceptanţă ar trebui să îi cuprindă şi pe politicieni. Nu au nevoie de un statut de "supraoameni" - tradus prin lipsă de emoţie, asexualizare şi puteri supranaturale.

Alesul se sacrifică pentru binele comunităţii

Critica dură a acestor declaraţii reprezintă şi o imagine a conducătorului politic, pe care se pare că se bazează aceşti critici. Este imaginea mesianică inspirată din romantica secolul al XIX-lea. Acest mesianism este puternic ancorat în structurile de gândire din centrul şi estul Europei, dar nu numai acolo.

Este vorba despre imaginea unui lider ideal, care dispune de forţe aproape supraumane. Nu este numai peste măsură de puternic şi inteligent ci şi un lider ales, care se sacrifică pentru comunitate, de exemplu, pentru naţiune. În mod caracteristic, acest Mesia este mereu un bărbat. 

În mod paradoxal, Jaroslaw Kaczynski îndeplineşte atât pentru mulţi dintre simpatizanţii lui dar şi pentru critici acest rol. După logica mesianică, doar o personalitate egală cu el al putea începe lupta pentru a dărâma guvernul. Pe scurt: este nevoie de un "super om".

Reţele în loc de figuri mesianice

Dar rolul unui "mesia anti-PiS" rămâne vacant şi este bine aşa. Personal, nu cred că o gândire mesianică reprezintă reţeta de succes pentru înnoirea politică a ţării. Mizez mai mult pe mişcări regionale, în care oamenii se organizează la nivel local.  

Evident că acei oameni au nevoie de o reprezentanţă politică. Dar mişcările decentralizate protejează în faţa unor lideri naţionali puternici, care nu caută un discurs nediferenţiat. Valorea lor fundamentală se regăseşte în reţelele de care dispun. 

Astfel de reţele reprezintă o parte importantă a "UEtopiei". Dacă Europa unită îşi doreşte să aibă şansa unei supravieţuiri politice pe termen lung, atunci eu cred că trebuie susţinut acest drum. Există şi în Polonia punctele de pornire în acest sens.

Stanisław Strasburger s-a născut la Varşovia. Este scriitor şi manager cultural. Temele sale predilecte sunt memoria colectivă, migraţia, multiculturalismul şi UEtopia. Este autorul volumelor "Obsesia Liban" (2015) şi "Negustorul de poveşti" (2009). Locuieşte când la Berlin, când la Varşovia sau Beirut.