Europa mea: Dorul de Europa dăinuie

Franţa alege duminică între un democrat şi o extremistă de dreapta. Şi, pentru că mai toţi francezii sunt democraţi şi nu extremişti de dreapta, Emmanuel Macron va câştiga. Şi totuşi, şocul cauzat de Brexit şi de alegerile prezidenţiale din SUA nu a fost depăşit de europenii care privesc acum cu mare îngrijorare spre Paris.

Dacă Marine Le Pen ar deveni cu adevărat preşedinta celei de-a cincea republici, atunci scrutinul din Franţa va fi mai important pentru europeni decât votul din propriile lor ţări. Într-un astfel de caz, electoratul francez ar semna în numele tuturor europenilor condamnarea lor la moarte. Chiar dacă răsfăţaţii cetăţeni comunitari tind să uite uneori, există în continuare state care aşteaptă să fie integrate în UE.

Speranţele sud-estului

Oamenii din Bosnia-Herţegovina, Serbia, Albania, Kosovo şi Macedonia urmăresc cu sufletul la gură campania electorală franceză. Aceste state sunt candidate la aderarea europeană şi mai toţi cetăţenii îşi doresc să se pună capăt corupţiei, să se combată sărăcia, să li se garanteze pacea, libertatea presei şi a justiţiei. Ceea ce este de la sine înţeles pentru europenii cu acte, reprezintă pentru sud-est-europeni un ideal îndepărtat. În Turcia observăm în timp real ce soartă poate avea o ţară care se îndepărtează tot mai mult de Uniunea Europeană. 

Marine Le Pen şi restul forţelor anti-europene sunt tovarăşi de drum pentru extremişti, precum expertul sârb în propagandă, Voislav Şeşeli. Când l-am întrebat pe Şeşeli, la o conferinţă de presă a partidului lui în Belgrad, cum intenţionează să blocheze aderarea Serbiei la UE, răspunul lui a fost: "Serbia nu va ajunge nicicând membru al UE, pentru că aceasta se va destrăma înainte". Marine Le Pen se află practic în aceeaşi barcă cu războinicul sârb Voislav Şeşeli.

Un coş pe faţa Europei

În condiţiile în care Marine Le Pen însăşi nu reprezintă imaginea corectitudinii politice, atunci nu ar trebui să se teamă nimeni să recunoscă care îi sunt planurile. Este prea puţin spus că este rasistă, Marine Le Pen este cel mai mare coş din acnea xenofobă, ura şi instigarea care se extind cu repeziciune pe faţa Europei.

Instigarea la ură şi minciună, mai ales împotriva minorităţilor, reprezintă partea intrinsecă a programului ei. Naţionalismul extremist şi disponibilitatea de a urma fără să crâncnească un conducător nu sunt noutăţi pentru Europa. Toate acestea pot fi perfect studiate în cazul destrămării Iugoslaviei. Stilul retoric şi politic al lui Marine Le Pens par inspirate din conflictele armate din sud-estul Europei.

Ea a comparat prezenţa musulmanilor credincioşi din Franţa cu ocupaţia nazistă din cel de-al Doilea Război Mondial. Este chiar mai periculoasă decât tatăl ei, care a numit camerele de gazare din lagărele de concentrare naziste "detalii istorice." Marine Le Pen poartă masca moderaţiei şi în capcana ei cad mult mai mulţi francezi.

Protecţie de la stânga şi de la dreapta

Faptul că în aceste zile se poate lua în calcul o posibilă victorie a lui Le Pen se datorează catolicilor conservatori şi stângii franceze.

Potrivit analiştilor, 23 la sută din electoratul lui François Fillon urmează să o aleagă pe Marine Le Pen. Le repugnă atât de evident o societate deschisă, încât preferă extrema dreaptă în faţa liberalilor. Conservatorul Fillon şi extrema dreaptă mizează în campanie pe aceleaşi teme: migraţia, siguranţa şi lupta împotriva terorismului.

În romanul "Supunerea", semnat de Michel Houellebecqs, socialiştii, conservatorii şi un partid musulman fictiv formează o alianţă pentru a împiedica eventuala victorie în alegeri a lui Marine Le Pen la scrutinul din anul 2022. În Franţa reală din 2017, reprezentantul stângii Jean-Luc Mélenchon nu se poate decide să îl recomande electoratului lui pe Emmanuel Macron.

O perspectivă amânată

Cine urmăreşte argumentele stângii franceze obţine imaginea unui ţări sărace, în curs de dezvoltare. În nici un caz nu se poate gândi la a şasea mare economie mondială, care conduce, alături de Germania, destinele UE. Pentru europenii din Belgrad, Tirana şi Sarajevo, nemulţumirile sunt imposibil de înţeles. Marine Le Pen nu va câştiga alegerile, dar ea a arătat Europei că destrămarea comunităţii este o opţiune realistă.

Stânga, care respinge cu putere neoliberalismul lui Macron, preferând o candidată a extremei drepte, nu mai poate fi adusă pe calea cea bună, întocmai ca şi consevatorii care preferă izolarea Franţei, în faţa vechii devize "Liberté, Égalité, Fraternité". Ei ameninţă să distrugă UE, care reprezintă o putere semnificativă în lume. Mai ales pentru cetăţenii din afara graniţelor comunitare. 

Krsto Lazarevic (27) este născut în Bosnia-Herţegovina şi s-a refugiat cu familia în Germania, pe când era copil. În prezent trăieşte la Berlin şi colaborează cu diverse posturi sau publicaţii în limba germană.