Europa mea: Cultura este inima societăţii | Europa | DW | 24.02.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Europa mea: Cultura este inima societăţii

În Germania este de multe ori prezentată drept scriitoare română, în vreme ce literaţii români o consideră ca fiind germană. Carmen-Francesca Banciu se află adesea între două lumi. În SUA situaţia este diferită.

Identitate, integrare, apartenenţă. În prezent, aceste teme riscă să ne copleşească. De aceea poate ar avea sens să reducem colectivul la individual pentru a le face mai uşor de înţeles. Şi-n cazul artiştilor sau al autorilor este interesant de constatat cât de complicat şi contradictoriu decurge procesul apartenenţei, al admisiunii, acceptării şi integrării.

Cultura este un domeniu puternic dominat de sentimente. Mult mai dificilă ca primirea în reţeaua de asigurare socială este – chiar dacă sună paradoxal – primirea străinilor în propria cultură. Deoarece cultura este sufletul unei societăţi.

Identitatea, integrarea şi apartenenţa sunt subiecte care mă preocupă şi pe mine. Mai ales când se apropie Târgul de Carte de la Leipzig. În mod cu totul special, când lansez o nouă carte, ca acum, sunt incurajată să mă gândesc la identitatea mea ca scriitor. La propria mea identitate şi la cea a autorilor născuţi, ca şi mine, în alte ţări decât Germania. Cărei culturi, cărei literaturi ii aparţinem? Cum suntem noi prezentaţi? Nu contează numai felul în care ne autodefinim, ci şi percepţia sinelui, felul în care ne prezentăm.

Noi, autorii cu origini străine, avem indentităţi multiple şi foarte diferite. Pentru unii dintre aceşti autori, germana a fost mereu limba lor materna. Astfel, ei sunt - mai mult sau mai puţin de la sine înţeles, dar nu complet – integraţi în cultura locală. Premiul Nobel acordat scriitoarei Herta Müller în 2009 a generat incertitudine nu numai printre unii cetăţeni, ci şi printre unii dintre reprezentanţii presei. Mulţi s-au întrebat ce ţară să-i atribuie.

Autorii cu origini străine sunt definiţi dupa apartenenţa lor

Cu siguranţă, integrarea nu înseamnă să te desprinzi de trecut, de rădăcini, ci să-ţi întinzi rădăcinile în noul pământ, să creşti. Poate chiar să te dezvolţi şi să dai ceva mai departe acolo unde ai ajuns şi ai fost primit.

Autorii care provin din culturi şi medii lingvistice diferite sunt, în mare parte, determinaţi de originea lor. Trec drept experţi pe problemele ţărilor de baştină, însă rareori sunt chestionaţi în privinţa unor subiecte sau decizii care vizează viaţa în noua lor comunitate. Chiar şi dacă trăiesc de multă vreme în Germania, iar creaţia lor literara este în limba germană.

Există, de asemenea, şi categoria – între timp în scadere – a autorilor care se simt mereu străini şi continuă să scrie în limba maternă. Şi mai sunt şi cei care preferă să scrie într-o limbă "neutră”, majoritatea în engleză.

În Germania, eu sunt prezentată aproape întotdeauna ca scriitoare româncă. Lumea literară din Romania s-a desparţit de multă vreme de mine şi mă consideră autoare germană. Astfel, deseori, nimeresc între două fronturi. Altfel stau lucrurile în SUA şi Marea Britanie, unde sunt considerată scriitoare germană si româncă sau autoare transnaţională. S-ar putea să aibă legatură cu faptul că acolo indentităţile culturale multiple ţin de normalitate.

Curând se vor împlini 30 de ani de când trăiesc în Germania. Anii trăiţi în această ţară sunt aproape dublu faţă de cei trăiţi ca adult în ţara mea de baştina.

Perspectiva unei berlineze cu rădăcini întinse

În primul meu an în Germania am fost oaspete în Berlin, invitată prin programul destinat artiştilor, în cadrul  DAAD. La început am scris în limba română. Cărţile mele erau publicate în traducere. Curând am decis să rămân la Berlin. Şi, astfel, a urmat decizia de a alege germana nu numai ca limbă de comunicare în viaţa de zi cu zi, ci şi pentru cărţile mele. Cu timpul s-a schimbat şi perspectiva din care imi scriu lucrările.

Că scriu despre evenimente şi experienţe din Romania, despre viaţa în Germania sau sunt poveşti din alte părţi ale lumii, eu scriu în germană din perspectiva unei locuitoare a Berlinului cu rădăcini întinse şi cu o perspectivă amplă, dincolo de graniţele naţionale.

Pas cu pas am învins bariera limbii. Germana a devenit limba mea. Ma simt sigură şi puternică. Şi suficient de indrăzneaţă cât să încalc normele lingvistice, daca se impune din punct de vedere literar.

Continui să cizelez claritatea literară şi expresivitatea limbii mele. Şi cred, astfel, să contribui la o viziune multiplă, profundă şi imbogăţită asupra vieţii şi a înţelegerii protagoniştilor ei.

M-am născut româncă.

Sunt o autoare berlineză.

Sunt o autoare germană şi româncă.

Sunt o autoare europeană.

Sunt autoare transnaţională.

Şi orice altceva aş mai putea fi, sunt o autoare care aparţine atât culturii germane cât şi celei româneşti.

Carmen-Francesca Banciu este scriitoare germană de origine română. Din 1990 trăieşte la Berlin. Este publicistă şi predă cursuri de scriere creativă. Din 1996 scrie şi în limba germană. Recent a publicat volumele "Leichter Wind im Paradies" şi "Berlin Is My Paris - Stories From the Capital", în limbile germană şi engleză. În luna martie va fi publicat noul ei roman: ”Adio, dragi tovarăși şi iubite!" ("Lebt wohl, Ihr Genossen und Geliebten!")