1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Europa mea: Cei 306 nou-veniți

Sunt aproape invizibili - 306 refugiați în Stuttgart-Degerloch. Pentru ei și alți oameni care au nevoie de ajutor, trebuie să rupem granițele. Asta își dorește scriitorul Beqë Cufaj.

Beqë Cufaj, scriitor originar din Kosovo

Beqë Cufaj

Căutarea de sine însemană în primul rând a te confrunta cu amintirile. Cu hărțile din memorie, pe care sunt trasate granițele Europei, începând cu orașul natal din sud-vestul Kosovo-ului, cu tensiunile politice în care mi-am petrecut întreaga tinerețe, cu războiul distrugător care a dominat întreaga fostă Iugoslavie, transformată ulterior în șapte noi state.

Apoi se deschide capitolul amintirilor și al călătoriilor de pe întregul continent: cu birocrația haotică de la Bruxelles și Haga, situată la marea cea rece, cu Parisul și teroriștii demenți, cu Spania, germană în Mallorca și catalană în alte părți, cu Viena electrizantă sau Praga lui Kafka, cu Slovacia fără romi, cu Varșovia catolică sau cu Portugalia melancolică. Hărți sau granițe, pe care parcă nu mai vrei să le vezi, ci numai să ți le amintești. În imagini sau sub formă de litere, litere, litere.

Capitală verde de land

Căutarea de sine însemană a te retrage din mulțime și a căuta depărtarea munților din zona în care trăiești: a te lăsa purtat prin Degerloch, trecând pe lângă turnul de televiziune, pe pajiști, către Centrul Daimler; a te plimba spre cartierul Waldau din Stuttgart, în singura capitală de land din Europa unde conduc ecologiștii.

Pentru o imagine completă, putem aminti faptul că Stuttgart este capitala cu cea mai performantă industrie producătoare de mașini, gata să încheie construcția uneia dintre cele mai moderne gări din Europa. Un oraș cu numai 600.000 de locuitori, o idilă în sudul Germaniei.

Pe strada principală, lungă de doi kilometri, este un segment de 400 metri, în care găsești patru farmacii, opt brutării, nouă magazine alimentare (cele mai multe cu produse bio), trei chioșcuri, patru fast-food-uri ieftine, patru restaurante de lux, două magazine cu încălțăminte ortopedică, două cu aparatură pentru hipoacuzici, zece cabinete medicale, patru cabinete stomatologice, o librărie și o bibliotecă, clădirea albă frumoasă a primăriei, o biserică evanghelică, una ortodoxă, una apostolică, o școală generală, un liceu, două piețe cu produse proaspete, două benzinării și multe altele. Oameni de pe întregul continent. 

În cealaltă parte a cartierului, la marginea pădurii, se găsesc terenuri de fotbal, tenis, atletism, fitnes și gimnastică. Lângă ele, cămine de bătrâni al căror număr e în continuă creștere.

Lumea idilică din Degerloch

Aceasta este lumea idilică din Degerloch, în care mă aflu de peste zece ani și în care mă învârt zilnic, mai ales în ultimii trei ani, fără a mă îndepărta câtuși de puțin, cu excepția vacanțelor ocazionale în Italia sau în alte regiuni ale Germaniei. Aceasta este lumea idilică a oricărei zone din sudul, dar și din nordul, vestul sau estul Germaniei. Această țară este renumită în lume pentru nivelul de trai sensibil egal în toate regiunile sale.

Acestei lumi idilice din Degerloch, cu 16.351 de locuitori, i s-au adăugat de câteva luni 306 persoane. Noii locuitori sunt însă apropae invizibili, deoarece au fost cazați în pădurile din împrejurimi: refugiații. Pentru unii, ei sunt bineveniți, pentru alții, mai puțin. Sau să amintim aici modul în care au votat locuitorii din Degerloch la ultimele alegeri regionale?

Se va întâmpla o mare minune

E oare posibil ca acceptarea sau respingerea acelor oameni care au nevoie de ajutor să se transforme în teamă, perceptibilă în brutării, farmacii, supermarket-uri, pe străzi, sau la urne? Sau sunt mai degrabă politica, manipularea, războiul împotriva terorismului și a islamiștilor demenți, cele care aruncă societatea și popurul înapoi în mrejele populiștilor, care își doresc o ”rasă pură”? O îngrozitoare viziune a împărțirii cartierelor din orașe și sate, a statelor și continentelor în rase. O teamă insuportabilă. O confuzie impardonabilă. Granițele orașelor trebuie deschise pentru oamenii care s-au adăpostit aici. La marginea cartierelor noastre, în containere, în clădiri vechi, în zone părăsite.

Nu va fi ușor. Dar este mult mai ușor să începem să facem ceva. Se va întâmpla o mare minune: se vor simți parte din această societate, ca fiecare dintre noi care a venit aici după al doilea Război Mondial și a contribuit la reconstruirea Germaniei, la miracolul ”Made in Germany”, la căderea Cortinei de Fier și la procesul de reunificare, în timpul groaznicelor războaie din fosta Iugoslavie. Iar acum, în timpul războiului teribil din Siria. Ale cărui urmări sunt resimțite și de cei 306 refugiați de la Degerloch.

Scriitorul și jurnalistul Beqë Cufaj s-a născut în 1970 în Decan, Kosovo și a studiat literatura la Priștina. Locuiește împreună cu soția sa și cei doi copii la Degerloch, Stuttgart. Printre altele, publică articole în ”Frankfurter Allgemeine Zeitung” și "Neuer Zürcher Zeitung". În 2012 a publicat romanul "projekt@party" la editura Secession.