1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Europa mea: Ce e asta, Europa?

Politicienii îşi subestimează electoratul, considerând că tiradele de ură din mediul online reprezintă vocea alegătorilor, după cum crede Jagoda Marinic.

Jagoda Marinic

Jagoda Marinic

Nu ştiu când a început totul. Brusc, o preocupare ostilă constantă faţă de democraţia liberală şi societate. Acesta să fie viitorul pe care ni-l dorim pentru copiii noştri? Aceasta să fie lumea în care vrem să-i creştem? Lupta contra minorităţilor ca mod al democraţiei prezentului?

În Germania, se discută din nou despre eliminarea cetăţeniei duble. Iar eu mă simt ca o placă veche care sare. Fiindcă primul material publicat pe acest subiect l-am scris în 1999. Roland Koch a fost primul care a crezut că adunând semnături împotriva dublei-cetăţenii, câştigă voturi. Nimic nou. Aproape nimic. Pentru că acest regres nu este susţinut de veteranii politicii, ci de conservatorii tineri, cărora li se opune acum Angela Merkel, trecută de prima tinereţe. 

Dubla cetăţeniesubiect învechit

În urmă cu 20 de ani, CDU şi-a construit campania electorală pe tema dublei cetăţenii. Merkel ştie că tema este veche şi că plasează dezbaterile pe marginea integrării exact în acea perioadă. Între timp, cetăţenii din statele UE au posibilitatea de a obţine dubla cetăţenie. Altfel spus: mulţi nu ar fi afectaţi de o asemenea lege, ci doar enervaţi de o campanie contra realităţii cotidiene, pentru a vota cu CDU. Cu toate că CDU, prin Merkel, ar avea şi de această dată şansa de a primi voturi, pe care în anii trecuţi le primeau în mod tradiţional social-democraţii. Ce bine că tinerii conservatori se implică şi ajută. Tinerii cu dublă cetăţenie şi cei care au primit cetăţenia germană vor vota în toamna anului 2017.

De ce apartenenţa la două state trebuie să treacă în mod constant prin gunoiul naţional? Otto von Habsburg, fiul ultimului împărat austriac, deţinea cetăţenia germană, austriacă, croată şi ungară, am citit recent. A murit liniştit, la 98 de ani, la Starnberger See, şi presupun că cele patru cetăţenii nu i-au dăunat. Tinerii conservatori nu s-au gândit la el. Propunerea îi vizează pe tinerii ai căror părinţi nu sunt originari din Uniunea Europeană. Şi în ce fază se află negocierile de aderare cu Turcia? Exact. Fiecare copil născut în Germania nu va avea drepturi egale cu cei de aici şi, pentru consolare, va fi primit cu braţele deschise de Erdogan. Când cei născuţi aici revin în ţară nu au drept de vot. Aproape 20 de milioane de oameni care trăiesc în Germania nu au drept de vot în toamna viitoare, majoritatea fiind minori, dar şi străini, care nu au primit cetăţenia sau care de abia au sosit aici. 

Internetul - pentru creiere înguste

Aceasta îi preocupă aşadar pe politicieni în perioada în care ţara devine tot mai săracă, bogăţia tot mai inechitabil distribuită, iar imaginile din Alep fac înconjurul lumii. Imagini care ar putea politiza orice cetăţean apolitic. Recunosc, în programele de ştiri germane, imaginile sunt rar difuzate. Aici producătorii preferă un format mai comod, care nu face pe nimeni să schimbe programul. Pentru imagini mai realiste este nevoie să priveşti pe Al-Jazeera sau CNN. Porţi către lume. 

Ce ne-a mai fost lăudat internetul ca mare poartă spre o lume liberă.Şi ce a devenit? O poartă către creiere înguste. Cu un limbaj scăpat de sub control şi o furie nestăvilită. De când citim ştirile în internet şi credem că acolo se desfăşoară a doua noastră viaţă, realitatea a devenit monotonă. Trebuie să ne coborâm la alt nivel şi să acceptăm discuţiile de joasă speţă, pentru a nu fi fi consideraţi elitişti. Înainte existau maniere, acum există clickuri. Tinerii trec prin lume ca printr-un tunel de sticlă, în gări toţi privesc displayurile vecinilor şi nimeni nu se mai simte ameninţat. Şi angajamentul politic are loc prin tastatura calculatorului, prin accesarea simbolului "like" sau prin petiţii online. Mi-e dor de vechile lanţuri umane, care astăzi nici măcar pentru Alep nu mai sunt convocate.

Churchill s-a referit la Statele Unite ale Europei

Paşaport german şi paşaport străin

Paşaport german şi paşaport străin

Europa este continentul ale cărui oraşe arătau, după 1945, precum arată Alep astăzi. Oamenii din Europa au început de la zero. Nu mai există speranţă pentru artă şi filosofie, nici măcar un licăr de speranţă că oamenii vor redeveni oameni. Omul învaţă pentru a distruge tot ce a învăţat, acesta era bilanţul educaţiei oamenilor după al Doilea Război Mondial. Adorno propaga sfârşitul, Hannah Arendt nu mai regăsea niciunde drepturile omului, deşi peste tot se vorbea despre drepturile omului. 

Winston Churchill, un politician, nu un poet, ţinea un discurs pe 19 septembrie 1946 în care singura salvare era reprezentată de o Europă unită, care să asigure viitorul continentului. Începutul ar fi trebuit să aparţină marilor state. El se referea la Statele Unite ale Europei. Unul dintre aceste state, care trebuia să dea un exemplu, părăşeşte acum Uniunea Europeană. Sudul Europei luptă. Iar noi în nord discutăm despre dubla cetăţenie pentru câteva sute de mii de tineri ca fiind o mare temă de campanie. Dar, pentru alegători, paşaportul pare a fi mai important decât unitatea unui continent. Deşi nu este vorba despre electorat ci mai degrabă despre politicieni care subestimează alegătorii, considerând că tiradele de ură din internet reprezintă brusc vocea poporului.

Există din nou speranţă în Europa

Săptămâna trecută, un mic popor a ieşit în faţă, dovedind că se mai poate discuta cu alegătorii. De atunci a renăscut speranţa în Europa. Alegerile din Austria au dovedit că în Europa nu se pot câştiga voturi cu campanii după modelul Trump. Nu are rost să ne mai otrăvim viaţa. Să încetăm să mai consumăm mizeriile pe care ni le serveşte zi de zi mediul online. Trump se bazează pe strategia "One tweet per day keeps the media my way" (un tweet pe zi menţine media de partea mea). A venit vremea ca politicienii, intelectualii, europenii şi "citoyens" să preia conducerea, să impună teme, să ajungă la oameni. Nu este vorba doar despre demontarea populiştilor şi ale discursurilor lor, ci despre construiea unui lumi care să le facă faţă. Această contra-lume e departe de a fi gata. Este de abia la început. 

Jagoda Marinic este o scritoare germano-croată, jurnalistă şi autoare de piese de teatru. S-a născut din părinţi croaţi la Waiblingen. Momentan trăieşte la Heidelberg. Recent a publicat romanul  "Made in Germany - Ce este german în Germania?". În volum analizează identitatea germană şi Germania ca ţară de imigraţie.

Autor: Jagoda Marinic / A.K.