Europa, energia şi ţarul

În urma amplificării pierderilor aliate între Eufrat şi Tigru presa apuseană analizează azi, între altele, vizita şefilor diplomaţiei americană şi britanică la Bagdad, şi consecutiva reducere a sprijinului şiit acordat premierului interimar irakian Djaafari. SUA încep să-şi piardă răbdarea cu politicienii irakieni, notează El Pais de la Madrid. Atenţie atribuie editorialiştii totodată escaladării protestelor minorităţii kurde din Turcia precum şi revocării, de facto, a minireformei pieţii muncii franceze care scosese sute de mii de tineri în stradă, la Paris şi în restul Franţei.

Cotidianul elveţian Neue Zuercher Zeitung abordează toate aceste subiecte. Ziarul consemnează că, după ce, în reacţie la aceste tulburări sociale au îngheţat legea care permitea patronilor să-i demită oricînd, în răstimp de 2 ani, pe salariaţii tineri, proaspăt angajaţi, premierul şi preşedintele Franţei şi-au pierdut în mare măsură puterea. La cîrmă se află mai nou, de fapt, Nicolas Sarkozy, liderul principalului partid guvernamental. Le Monde de la Paris deplînge ceea ce numeşte jalnicul sfîrşit al erei Chirac. Olandezul Trouw relevă că reformarea etatizatei economii franceze „e pînă la urmă inevitabilă”, chiar dacă atît guvernul de centru-dreapta cît şi opoziţia socialistă greşesc, „mizînd în continuare pe protecţionism spre a pune ţara la adăpost faţă de ceea şi unii şi alţii „consideră a fi răul capitalism al străinătăţii”.

Ziarele germane se concentrează pe teme energetice. Unele analizează rezultatele summitului energetic derulat ieri la cancelariatul federal de la Berlin, soldat cu promisiunea marilor concerne de a investi zeci de miliarde în modernizarea şi diversificarea aprovizionării germaniei cu energie şi combustibili. Ostsee-Zeitung din Rostock critică însă „monopolul exercitat de 4 mari concerne asupra pieţii energetice germane” şi cere grabnica ei liberalizare. Unii editorialişti regretă (de pildă în Ostthuringer Zeitung) „idelogizarea excesivă a dezbaterii” privind renunţarea la energia nucleară sau reactivarea ei. Asta după ce fostul guvern de stînga, social-ecologist a hotărît închiderea pe termen lung a centralelor atomice, iar social-democraţii germani, parteneri ai conservatorilor în actualul executiv, nu vor în ruptul capului să revină asupra deciziei lor.

Alte cotidiane, de pildă berlinezul Tagesspiegel subliniază că „renunţarea de către Germania, la reactoarele ei nucleare a fost cumpărată mult prea scump de la Rusia”, de către fostul cabinet, preţul ei fiind „îmbrăţişarea rusească, şi livrările de gaz ale Moscovei”. Dacă „în trecut importurile de petrol germane au finanţat tirani arabi, promovînd islamismul, achiziţia de gaz rusesc”, scrie ziarul, „întăreşte sistemul lui Putin, un sistem care şantajează Ucraina, violează drepturile omului, asasinează în Cecenia şi îngrădeşte libertatea presei”.

Ample comentarii critice i se consacră şi ex-cancelarului Schroeder. Frankfurter Allgemeine Zeitung, Sueddeutsche Zeitung din Muenchen şi Die Welt din Berlin, condamnă la unison, moral şi politic, implicarea fostului şef al executivului german în pentru el rentabila afacere a gazoductului ruso-german proiectat de concernul rusesc Gasprom. Comentarii dintre cele mai acide semnalează garanţia de credit pe cît de uriaşă pe atît de neobişnuită, acordată Gasprom de către guvernul Schroeder cu doar cîteva zile înainte ca fostul cancelar să-şi piardă funcţia în urma alegerilor germane din septembrie trecut. In fine, analiştii relevă, că deşi juridic nu i se poate imputa lui Schroeder mare lucru, reputaţia lui e grav afectată, astfel încît ex-cancelarul nu-i va fi de prea mare folos ca lobby-ist companiei de stat ruseşti.

„Istoria se învîrte în cerc” estimează Gazeta Wyborcza, care scoate în evidenţă între altele bogăţia fostului concelar, supranumit cîndva „tovarăşul boşilor”. Mai nou, „Schroeder a devenit el însuşi un bos, asigurîndu-şi contracte de consilier la editura Ringier, la un concern energetic german, la banca de investiţii Rothschild şi mai nou la filiala Gasprom, care construieşte conducta de gaz din Baltică. Pentru această din urmă activitate, Schroeder obţine un salariu de un sfert de milion de euro anual”, enumeră ziarul din Varşovia, scriind nu fără amărăciune: „Dar aici nu de bani e vorba, ci de istorie, fiindcă germanii n-au lipsit niciodată de la curtea ţarilor”. Frankfurter Allgemeine Zeitung scoate în evidenţă că, în calitatea sa de cancelar, Schroeder a impus fără menajamente gazoductul ruso-german, trecînd peste interesele partenerilor Germaniei din Uniunea Europeană. Iar Luxemburger Wort subliniază clar şi fără echivoc că această conductă „torpilează pe termen mediu politica energetică a Uniunii şi contravine ca atare şi intereselor germane”.