1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Europa de răsărit şi capcana autoritarismului

Vocile care deplîng virajul unor tinere democraţii est-europene înspre autoritarism şi populism

În Europa de Est se înregistrează o carenţă de cultură politică, o cultură a compromisurilor. Deşi cetăţenii nutresc o puternică dorinţă de libertate, nu există o tradiţie democratică şi, prin urmare, persistă pericolul anarhiei şi haosului iar demagogia şi populismul sunt la mare modă. Constatările le face fostul disident polonez Adam Michnik, publicist de notorietate internaţională, redactor şef al ziarului GASETA WYBORCZA, fost consilier al lui Lech Walesa. Pentru spiritul său liber cugetător şi curajul de a-şi exprima fără reţineri convingerile politice şi încrederea în democraţie, Michnik a fost aruncat de mai multe ori în timpul regimului comunist din Polonia, în spatele gratiilor.

După prăbuşirea Cortinei de Fier, reputatul publicist a vizitat o serie de state „frăţeşti”, foste comuniste, a căror istorie şi ale căror realităţi le cunoaşte ca puţini alţii.

Incă pe cînd comuniştii se aflau la putere la Varşovia, săptămînalul german DER SPIEGEL a publicat un eseu al lui Michnik. Ceea ce în ochii autorului a constituit un semnal cît se poate de clar adresat conducerii de atunci a ţării. Şi anume, că nu se lasă intimidat, nu se lasă redus la tăcere indiferent de măsurile represive care ar fi luate de potentaţii de la Varşovia, împotriva sa.

Din nou hebdomadarul politic german publică gîndurile şi opiniile lucidului analist politic polonez, exprimate curajos şi răspicat în cuprinsul unui interviu de amplă deschidere. Situaţia din Polonia şi Ungaria, din România şi Bulgaria este radiografiată de Michhnik care distinge în corpul aşa ziselor democraţii necrozarea ţesuturilor democratice. Pentru Michnik, toate aceste ţări sunt copiii nelegitimi, bastarzii comunismului, care şi-a pus amprenta pe mentalitatea colectivă. Pentru politicieni de teapa unui Kaczinsky sau Orban democraţia nu este decît o faţadă.

Liderului de la Budapesta îi place să guverneze prin decrete, considerîndu-le un panaceu împotriva crizei. Or, aminteşte Michnik, şi Hitler a manifestat o preferinţă specială faţă de această formă de guvernare, care duce spre infern. Publicistul polonez nu s-a aşteptat ca tocmai în Ungaria, ţara care a făcut o breşă în Cortina de Fier, democraţia să degenereze într-atît.

I se pare plauzibil ca aşa ceva să se fi întîmplat însă în Bulgaria şi România. Dar şi aşa, ceea ce se petrece acum în aceste două ţări este cu totul dezamăgitor. Michnik aminteşte că populaţia este profund dezamăgită de prestaţia social democraţilor care au adus cele două ţări la sapă de lemn. În acelaşi timp, şi azi o parte a locuitorilor fostului Est comunist are nostalgii autoritariste, specifice unui homo sovieticus. Nostalgii care se întîlnesc însă şi în ţări cu îndelungată tradiţie democratică, precum Franţa ba chiar Finlanda şi Suedia.

Redactorii revistei DER SPIEGEL doresc să afle ce înţelege Victor Orban prin conceptul de sistem de cooperare naţională fără compromisuri”. Răspunsul sună tulburător: istoricul britanic Norman Davies a numit această formă de democraţie, degenerată „un guvern al canibalilor”. După desfăşurarea cu adevărat liberă a alegerilor, învingătorii îi decimează pe perdanţi. In spatele acestui carnagiu politic se ascunde de fapt o formă subversivă de lovitură de stat, prin debranşarea, una cîte una, a instituţiilor democratice. Totul din convingerea învingătorilor de a fi ei singurii în posesia adevărului. Treptat după ce restul partidelor îşi pierd din importanţă, puterea instituie un monolog. Faptul că în apus democraţiile sunt mult mai împămîntenite, au rădăcini istorice mai adînci, le oferă posibilitatea de a se apăra împotriva mutilărilor de acest fel.

Intrebat cum este să trăieşti într-o ţară în care foştii torţionari sunt mai bine situaţi decît fostele lor victime, Michnik atrage atenţia asupra unei alte particularităţi a statelor foste comuniste: omniprezenţa şi omnipotenţa fostei poliţii politice, a securităţii a lăsat urme în sufletele şi minţile oamenilor, în mentalităţi şi comportament. El compară situaţia care domnea în România cu cea din romanul lui Orwell 1984...

Michnik îşi aminteşte că după război, nu vedea în Germania decît foşti nazişti. Denazificarea a dat rezultate. Şi în Spania şi Portugalia, ţări care au avut parte de regimuri dictatoriale de dreapta, a avut loc un proces asemănător. Ceea ce nu presupune ca în estul fost comunist al Europei să fie introdus un apartheid anti-comunist

In dialogul cu Adam Michnik săptămînalul german aduce în discuţie şi problema naţionalismului. Acesta prosperă în regimurile autoritariste, opinează fostul disident polonez, amintind că în perioadele de criză, oamenii caută repere fixe, identitatea naţională sau religioasă oferindu-le un punct de sprijin. Pentru Michnik era deja din 1990 limpede că ultimul stadiu al comunismului este naţionalismul, un sistem care rezidă în a da răspunsuri simple şi unice la probleme complicate.

Naţionalismul este chiar o ideologie a regimurilor autoritare. Iar Europa nu ar trebui să tacă asistînd la ce se petrece în Ungaria. Dar de ce Varşovia nu-l trage de mînecă pe liderul de la Budapesta vor să ştie redactorii germani. Michnik remarcă o particularitate specifică mai tuturor ţărilor foste comuniste: ele au sentimentul de a fi în UE, membri de categoria a doua.

De unde le vine această tendinţă de a zugrăvi totul în negru? Ultimii 20 de ani nu au îngăduit amintitelor state să digere cotitura istorică pe care au făcut-o şi de aceea ele preferă să fie pesimiste.

Si de ce fosta opoziţie anticomunistă nu mai deţine un rol în politica actuală? Adam Michnik consideră că într-o democraţie, politica reclamă alte calităţi decît cele deţinute de foştii dizidenţi care, după prăbuşirea comunismului, s-au retras de pe scenă. In parte deziluzionaţi, poate şi fiindcă stacheta lor morală era ridicată foarte sus. Şi este posibil ca tocmai de aceea să fi suprasolicitat poporul prin aceste exigenţe.

Plauzibilă este însă şi altă explicaţie dată de Michnik, retragerii de pe scena politică a celor nepătaţi: aceştia nu au învăţat pur şi simplu, să facă politică.

Este o opinie care trimite cu gîndul la dilema lui Vaclav Havel în istoricul deceniu 90: ca preşedinte al ţării eliberate de comunism, avea de ales între profesionişti maculaţi şi amatori imaculaţi…