1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Europa şi provocarea iraniană

Comunitatea Internatională aştepta marţi un răspuns oficial privind intenţiile nucleare ale Iranului, pe care Teheranul anunţase că-l va da în replică la ultima ofertă a Consiliului de securitate.

Iranul şi atomul

Spre a convinge regimul fundamentalist-islamic iranian să renunţe îmbogăţirea uraniului - procedură necesară producţiei de bombe atomice – Germania şi cele 5 puteri cu drept de veto în Consiliul de Securitate Onu oferiseră Teheranului o amplă cooperare economică, ştiinţifică şi tehnologică. Occidentul bănuieşte că Iranul ţine morţiş să-şi procure arme nucleare, deşi autorităţile iraniene continue să nege.

In timp ce şeful grupului conservator din Parlamentul European, Hans-Gerd Poettering şi-a exprimat pesimismul cu privire la şansele unei înţelegeri amiabile, prevăzînd că autorităţile de la Teheran vor continua să sfideze Comunitatea Internaţională, Iranul o ţine una şi bună. Potrivit regimului fundamentalist-islamic Iranul ar avea nevoie de reactoare nucleare doar pentru a-şi procura energie, mai precis „în scopuri paşnice”.

La Bruxelles, coordonatorul diplomatic al UE, Javier Solana, crede că negociatorul şef iranian, Ali Laridjani, îi va preda răspunsul guvernului său căruia, dacă vrea cu adevărat ceea ce afirmă că doreşte, îi va fi greu să respingă generoasa ofertă occidentală. „Am spus întotdeauna că soluţionarea diplomatică a conflictului e calea cea mai bună. Iar în acest scop am elaborat un pachet de propuneri serioase, pe care le va veni greu să le respingă, dacă doresc într-adevăr să-şi procure energie. Dacă însă au alte intenţii, le vom afla în acest caz la fel de neîndoielnic”, a declarat textual Solana.

In cazul în care Iranul nu renunţă, pînă la sfîrşitul acestei luni, la îmbogăţirea uraniului, vor avea loc consultări la Consiliul de Securitate Onu în vederea adoptării de sancţiuni. Diplomaţii europeni consideră că Iranul a pregătit un răspuns echivoc, pentru a trage de timp. Pare clar că înainte de a lua o hotărîre finală, Iranul va încerca să sondeze în ce măsură americanii, europenii, chinezii şi ruşii sunt în stare să cadă de acord asupra unei poziţii comune cu privire la Teheran.

In luna mai, şeful diplomaţiei germane, Frank Walter Steinmeier exclusese opţiunea militară, nu însă şi eventualitatea adoptării de sancţiuni economice împotriva Iranului.

Puterile europene, Marea Britanie, Franţa şi Germania negociază de trei ani încheiaţi cu Iranul, spre a convinge republica islamică să adopte o atitudine constructivă. Iniţial, cele trei state au depus eforturi considerabile spre a determina conducerea iraniană să nu permită escaladarea situaţiei din Irak, în urma campaniei militare americane soldate cu înlăturarea lui Saddam Hussein. Fostul ministru german de externe Fischer se străduise din răsputeri întru evitarea unei confruntări cu Iranul care, în opinia lui, ar fi dus „la deteriorarea gravă a situaţiei strategice din Orientul Apropiat şi Mijlociu şi la repercusiuni negative directe sau indirecte asupra celei europene”.

In 2004, puterile europene au izbutit să obţină, vremelnic, suspendarea îmbogăţirii uraniului iranian, pentru ca după accesul la putere al noului preşedinte Ahmadinedjad, Iranul să revină la un curs politic extrem de dur. Şeful statului iranian a respins categoric prima ofertă europeană, avansată în 2005, pentru ca în ianuarie 2006 Teheranul să anunţe reluarea înnobilării uraniului şi să provoace astfel ample frustrări europene. Au urmat numeroase manevre diplomatice pe cît de variate, pe atît de inutile, parte din ele fiind menite să evite ca dosarul nuclear iranian să ajungă pe masa Consiliului de Securitate. In cele din urmă apelul la forul suprem al organizaţiei mondiale s-a vădit a fi inevitabil. Iranului i s-a prezentat în paralel o ofertă occidentală şi mai generoasă, permiţîndu-i să-şi îmbogăţească uraniul în Rusia. La finele lunii iulie, Consiliul de Securitate a adoptat o rezoluţie în acest sens, dîndu-i ultimativ Teheranului timp de gîndire pînă sfîrşitul acestei luni.

Dar ieri, şeful de facto al statului iranian, aiatolahul Kamenei a respins orice posibilă reconciliere. Clericul iranian a subliniat că vrea cu orice preţ „perpetuarea programului nuclear iranian şi citez, recoltarea fructelor lui dulci”, am încheiat citatul. In plus, preşedintele iranian Ahmadinedjad sprijină organizaţia teroristă şiită Hizbolah implantată în sudul Libanului şi neagă dreptul Israelului la existenţă, ceea ce nu e de natură să înlesnească rezolvarea diplomatică a conflictului iscat de ambiţiile nucleare ale regimului de la Teheran.

  • Data 22.08.2006
  • Autoare/Autor Bernd Riegert/ Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1L0
  • Data 22.08.2006
  • Autoare/Autor Bernd Riegert/ Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1L0