1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Europa între nici prea-prea nici foarte-foarte

„În chestiunea armelor nucleare iraniene Rusia susţine Iranul”, titrează cotidianul berlinez Die Welt.

ARCHIV - Eine riesige Euro-Münze überragt die Menschen in der Innenstadt von Frankfurt, als die ersten Euro-Starterkits mit einem Sortiment von Euro-Münzen ausgegeben werden (Archivfoto vom 17.12.2001). Über 80 Prozent der Deutschen sind mit der schwarz- gelben Regierung in der Eurokrise unzufrieden. Das ergab eine Umfrage des Meinungsforschungsinstituts YouGov im Auftrag der Nachrichtenagentur dpa. Demnach beurteilen 82 Prozent das Krisenmanagement der Regierung von Kanzlerin Angela Merkel (CDU) mit «eher schlecht». Nur 18 Prozent halten es für «eher gut». Foto: Boris Roessler +++(c) dpa - Bildfunk+++ pixel

Constatând că, în pofida noului raport al Agenţiei pentru Energie Atomică, „Moscova consideră inacceptabile orice noi sancţiuni care ar putea fi impuse Iranului, ziarul pune degetul pe rana deschisă a eşichierului politic internaţional. De ce blochează Moscova şi Beijingul rezolvarea periculosului contecios nuclear iranian? În fond, nici Rusia n-are vreun interes ca Iranul să devină o putere nucleară. Dar conducerea de la Moscova nu vrea să renunţe la profiturile în valoare de miliarde pe care le aduc afacerile cu Iranul, scrie analistul ziarului berlinez.

Pe lângă subiectul banilor şi, în context, al nervozităţii pieţelor, care par să aştepte cu sufletul la gură demisia premierului italian Berlusconi, tema ambiţiilor nucleare iraniene domină copios analizele şi comentariile din principalele ziare apusene. Neue Zuercher Zeitung din Elveţia se întreabă cine oare îl va moşteni pe Il Cavaliere. Süddeutsche Zeitung relevă că pieţele şi-au pierdut de mult încrederea în Berlusconi, iar ezitările premierului „agravează criza prin care trec italienii”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung semnalează o sentinţă stranie a Curţii Constituţionale de la Karlsruhe, care a decis că baremul de 5 procente din totalul sufragiilor pe care trebuie să-l treacă partidele spre a obţine mandate în parlamentul european e ilegal. Baremul cu pricina ar încălca dreptul electoral şi egalitatea şanselor, au stabilit judecătorii supremi, acceptând o petiţie care deplângea faptul că de milioanele de voturi date unor partide ce nu trec de un anumit procentaj minim profită celelalte formaţiuni, şi-anume cele mari.

Süddeutsche Zeitung condamnă fără drept de apel sentinţa, în măsura în care judecătorii au aplicat-o doar Parlamentului European, nu însă şi Bundestagului, ca şi cum slăbirea forului legislativ de la Strasbourg ar fi în regulă, în timp ce anemierea unui parlament naţional ar fi inacceptabilă.

Frankfurter Allgemeine Zeitung abordează şi iniţiativa elitei politice germane vizând modificarea tratatelor europene. Criza europeană, scrie ziarul, are consecinţe paradoxale. „Pe de o parte există riscul unei explozii a zonei euro, fiindcă pieţele nu mai tolerează politica de înglodare în datorii, respectiv lipsa de reforme a unor state membre. Pe de alta, tocmai acest pericol a dus la ivirea conturului unei politici interne europene, o apariţie haotică, e drept, întrucât nu este încadrată instituţional”.

Ziarul descrie cum se articulează această politică internă, care, iată, a forţat demisia premierilor elen şi italian permiţând FMI să preia supravegherea Italiei. „Cancelarul german a atras atenţia asupra interdependenţelor europene, cerând un progres crucial pe calea edificării unei noi Europe”.

E vorba de un drum plin de obstacole, admite ziarul din Frankfurt, trimiţând, între altele, la variile probleme procedurale necesare unei modificări a tratatelor europene, de pildă în domeniul politicilor fiscale. Dar nu e mai puţin necesar ca acest drum să fie străbătut, mai crede ziarul din Frankfurt, potrivit căruia „evoluţiile din ultimele luni au demonstrat că nu se mai poate cu jumătăţi de măsură ca până acum”.

În schimb, întru rezolvarea contenciosului iranian majoritatea europenilor îl propun pe „nici prea prea, nici foarte foarte”. Sau, după cum ar fi zis nenea Iancu, pe „nici aşa nici altminteri”. Excepţie face Die Welt, care nu se dă în lături să spună lucrurilor pe nume. Cum se face oare că AIEA a oficializat ceea ce se bănuia de mult, şi-anume că Iranul încearcă să-şi procure arme nucleare? Pentru că şi-a schimbat conducerea. „Sub egipteanul el-Baradei i s-a dat Iranului în repetate rânduri şansa de a trage de timp.

Sub niponul Yukoya Amano, Agenţia n-a mai putut ignora avalanşa de probe privind dimensiunea militară a programului nuclear iranian… Raportul „e o palmă pe obrazul Rusiei şi Chinei… care muşamalizează de ani de zile ambiţiile nucleare” ale Teheranului, mai notează Die Welt.

Dar oare de ce e important ca Iranul să nu intre în posesia bombei? "Pentru că Iranul nu e un stat ca oricare altul. Pentru că teocraţia iraniană face politică recurgând la mijloace teroriste, susţine organizaţii teroriste (precum Hamas şi Hezbullah) destabilizând Orientul Mijlociu şi ameninţă cu extincţia Israelul, un stat membru al Naţiunilor Unite. E greu de imaginat un stat în posesia căruia bomba atomică să fie mai periculoasă”, conchide cotidianul berlinez.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Vlad Drăghicescu