1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Eurodeputatul Cristian Preda şi oligarhia PDL

Alegerile parţiale din Bucureşti, pentru un loc în Camera Deputaţilor, au prilejuit o vie polemică în cadrul PD-L pe tema politicii de cadre şi a gradului de democraţie internă a partidului.

default

Emil Boc, un preşedinte de partid iritat

În colegiul unu din Bucureşti, liberalii l-au propus pe Radu Stroe, vechi militant al partidului încă de pe vremea în care preşedinte era Radu Câmpeanu, iar PD-L l-a propus pe Honorius Prigoană, fiul mai cunoscutului om de afaceri Silviu Prigoană, o vedetă a unor comice şi paradoxal fericite scandaluri maritale, transmise în direct la televiziune. Mulţi simpatizanţi ai PD-L au protestat găsind că alegerea este nefericită din două motive: în primul rînd Silviu Prigoană ar fi un businessman îndoielnic de vreme ce face afaceri cu statul, în al doilea rînd acesta ar fi adus în prim planul politicii mahalaua recentă, ridicată la rang de protipendadă.

A atras însă atenţia mai ales intervenţia lui Cristian Preda, deputat european şi profesor de ştiinţe politice. Bine înarmat cu instrumentele profesiei sale, Cristian Preda a avertizat că desemnarea lui Honorius Prigoană, cunoscut doar graţie faptului că este fiul lui Silviu Prigoană, va duce la oligarhizarea partidului. « Desemnarea lui Prigoană jr. drept candidat, scrie profesorul Preda, este semnul unei tendinţe clare de oligarhizare a PDL. Iar dacă e cineva care crede că oligarhii noştri sunt mai buni decît oligarhii lor, acela se înşală. »

Iritat evident de aceste comentarii, preşedintele partidului, Emil Boc a făcut un comentariu sec şi superior la adresa lui Preda, care nu ar avea suficientă experienţă şi care ar trebui să participe mai des la dezbaterile din cadrul partidului.

Cristian Preda a dat o nouă replică care scoate la iveală o mai veche şi pînă acum camuflată rivalitate. Profesorul de ştiinţe politice i-a atras atenţia lui Emil Boc că a participat prea rar la dezbaterile din cadrul Institutului de Studii Populare şi atunci doar pentru că venise şi Traian Băsescu. Or, grupul de intelectuali sosiţi recent în PD-L au căutat să consolideze în jurul acestui insititut un cerc de reflecţie politică apt să influenţeze în mod real politicile partidului. Acest lucru însă nu s-a întîmplat. ISP a funcţionat ca un club intelectual ignorat complet de partid, care a continuat să acţioneze ca şi cum nu ar fi avut loc nici o dezbatere. Cu ocazia desemnării lui Prigoană jr. Cristian Preda a văzut mai clar cît de mari sînt riscurile ca toate eforturile de reflecţie politică să rămînă, în contextul partidului, un element pur decorativ.

Tensiunea în partid a crescut atunci cînd eurodeputatul Cristian Preda a făcut aluzie la congresul care urmează să aibă loc anul acesta şi care ar trebui, în opinia sa, să aducă schimbări importante la nivelul politicii de cadre ca şi la acela al asumărilor doctrinare.

Polemica este mult mai veche. Aspiranţii sau noii veniţi în PD-L au căutat să schimbe politica de recrutare, aşa cum s-a întîmplat atunci cînd Cătălin Avramescu a protestat vehement împotriva desemnării în 2008 pe listele PD-L a lui Mitică Dragomir, sau atunci cînd Alina Mungiu, doar aspirantă, a contestat fără drept de apel, prezenţa pe listele PD-L la alegerile europene, a Elenei Băsescu. (Alina Mungiu făcuse aluzii maliţioase şi la fosta deputată europeană Monica Iacob Ridzi).

Acum Cristian Preda contestă desemnarea lui Honorius Prigoană şi o face cu argumente asemănătoare. Ca om de reflecţie politică el a găsit de astă dată şi un bun argument obiectiv, unul care se referă la riscul ca partidul să fie confiscat de o oligarhie identică cu cea care a guvernat într-o vreme PSD-ul. Observaţiile sale sînt bune, dar poziţia sa rămîne slabă din punct de vedere moral. Lumea şi mai ales intimii partidului îşi amintesc că el asumase în trecut cu dezinvoltură voioasă prezenţa Elenei Băsescu pe listele PD-L. Dar de ce ar fi Honorius Prigoană mai rău decît Elena Băsescu? Nu exprima oare şi desemnarea fiicei preşedintelui aceeaşi tendinţă de oligarhizare?

Militanţii mai vechi din Partidul Democrat care s-au opus ambiţiilor Elenei Băsescu vor fi primii care să-şi amintească acest episod. Se vede aşadar că reflecţia politică oricît ar fi ea de ascuţită şi de bine formulată nu poate pune lucrurile în mişcare şi că este nevoie mai întîi de un bun exemplu personal.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti

Redactor: Robert Schwartz