Eurodeputaţii români, despre închisorile secrete ale CIA

Norica Nicolai, care a condus, la Bucureşti, o comisie senatorială de anchetă pe aceeaşi temă, a fost de părere că rezoluţia a fost strict politică şi lipsită de dovezi.

Joi, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie potrivit căreia "Statele vizate, membre ale UE, au o răspundere precisă, politică, morală şi juridică pentru transportarea şi detenţia prizonierilor la Guantanamo şi în alte centre de detenţie secrete".

Rezoluţia, care acuză de fapt anumite state europene de complicitate la acte de cruzime, a fost votată cu 344 voturi pentru, 247 împotrivă şi 86 abţineri.

În replică, la Bucureşti, Norica Nicolai, fost preşedinte al Comisiei parlamentare de anchetă privind presupuse baze CIA în România, a spus că, în opinia sa, « rezoluţia e nefondată » şi a a dăugat că i se pare « inadmisibil să ceri unui stat să demonstreze veridicitatea unor afirmaţii făcute de către orice persoană".

Există deja un istoric al acestei probleme. În 2006, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, creştin-democratul olandez, René van der Linden, rostea un discurs în faţa Parlamentului de la Bucureşti prin care solicita românilor să-şi dovedească ataşamentul faţă de valorile libertăţilor democratice, dezvăluind orice implicare a serviciilor secrete în acţiuni contestabile.

La acurtă vreme după aceea, senatoarea PNL, Norica Nicolai a fost aleasă în fruntea unei comisii senatoriale care urma să investigheze complicitatea serviciilor secrete româneşti cu CIA, în ce priveşte transportul de prizonieri secreţi.

Comisia şi-a încheiat investigaţia şi a depus un raport care enunţa, în esenţă, că nu s-au găsit nici un fel de dovezi privind implicarea armatei sau a serviciilor de securitate din România în transportarea unor prizonieri “clandestini”.

Între timp însă subiectul fusese preluat şi de Parlamentul European, care a instituit la rîndul său o comisie de anchetă ale cărei concluzii au incriminat nu doar CIA, ci şi mai multe state vest şi est-europene, printre care România şi Polonia, de complicitate cu acţiunile secrete ale SUA.

Aşadar ieri Parlamentul European a pus punct acestui episod, votînd un text incriminator la adresa tuturor acelora care, într-un fel sau altul, au fost solidari cu războiul antiterorist declanşat de G. W. Bush.

Este foarte interesant însă mai ales cum au votat deputaţii din România, întrucît la Bucureşti nu a avut loc niciodată o dezbatere pe această temă şi mai ales nu a existat nici o controversă, fie ea cît de mică.

De exemplu, potrivit relatării Mediafax, membrii grupului ALDE (liberali) Renate Weber, Daniel Dăianu şi Adina Vălean au votat în favoarea rezoluţiei.

Membrii grupului socialist Alin Antochi, Victor Boştinaru, Corina Creţu, Gabriela Creţu, Viorica Dăncilă, Ioan Mircea Paşcu, Adrian Severin şi Adriana Ţicău au votat şi ei în favoarea textului care condamnă închisorile CIA.

Dimpotrivă deputaţii români care s-au afiliat grupului PPE-DE(populari şi creştin-democraţi) Nicodim Bulzesc, Călin Cătălin Chiriţă, Adrian Manole, Marian Jean Marinescu, Alexandru Nazare, Maria Petre, Nicolae Vlad Popa, Flaviu Călin Rus şi Theodor Stolojan, dar si militanţii UDMR Sogor Csaba şi Iuliu Winkler au votat împotriva rezoluţiei.

Aşadar fiecare a votat întocmai ca grupul politic din care face parte şi, cît îi priveşte pe deputaţii din România, a fost pentru prima dată vădită solidaritatea ideologică, care a transgresat solidarităţile naţionale.

Ceea ce pare firesc şi banal la Strasbourg sau Bruxelles, acolo unde se află « incubatorul » identităţii europene, a părut însă cu totul surprinzător la Bucureşti.

Niciodată, de exemplu, Ioan Mircea Paşcu, care a fost de altfel şi ministru al Apărării între 2000 şi 2004, nu a criticat autorităţile româneşti pentru alianţa lor cu SUA şi implicit pentru acţiunile antiteroriste tacite, niciodată Daniel Dăianu nu s-a exprimat critic asupra acestui subiect şi acelaşi lucru este valabil şi pentru alţii (excepţie face poate Renate Weber, care, deşi nu îmi amintesc să fi luat o poziţie publică în cazul strict al închisorilor CIA, a avut mereu o poziţie distantă şi metodic circumspectă faţă de serviciile secrete).

De fapt deputaţii PSD şi cei PNL au votat practic împotriva propriilor guverne, ceea ce pare bizar cîtă vreme nu au adoptat absolut niciodată vreo poziţie critică faţă de modul cum a fost condus războiul împotriva terorismului şi faţă de implicarea autorităţilor din ţărilor lor.

La Bucureşti a domnit din diferite motive un consens deplin (nefiresc prin el însuşi) şi, aşa cum am văzut, chiar Comisia parlamentară investită să investigheze activitatea serviciilor secrete a negat existenţa vreunei implicări vinovate.

Dar de aici decurge o întrebare?

Aceşti politicieni s-au temut, în trecut, să-şi exprime opiniile şi au evitat să iasă în evidenţă sau, pur şi simplu, fără legătură cu opiniile lor reale au votat la Strasbourg oportunist, după culoarea grupului din care fac parte ?

Sau pur şi simplu s-au schimbat vremurile şi atunci şi-au schimbat şi opiniile?

Stînjenitor este şi faptul că senatorul Norica Nicolai, care spre deosebire de colegii săi de la PNL şi-a menţinut totuşi intacte punctele de vedere, s-a apărat într-un mod cu totul neadecvat.

Ea a susţinut că deputatul italian Claudio Fava (raportor al Comisiei din PE) incriminează România în virtutea antipatiei cu care ar fi trataţi românii în Peninsulă.

Este greu pur şi simplu să găsim o poziţie politică raţională şi coerentă.