1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Eticul şi postura justiţiară nu sunt de dreapta!

Reuşitele Justiţiei nu pot fi invocate ca succese de partid. Într-un sens mai larg, instalarea unui aparat judiciar integru şi eficient este o izbândă politică, dar ea nu poate fi invocată ca succes partizan.

Militanţii partidelor numite convenţional ”de dreapta” evocă reuşitele anchetelor judiciare cu tot mai multă insistenţă. Iată o mostră recentă: ”În orice caz, noi ne vom baza în această campanie pe două lucruri. Pe campania door-to-door, în care le vom propune cetăţenilor (...) să vadă închisorile din România, unde procentajul se respectă ca şi în Parlament - 60% USL.” (un lider PDL din Râmnicu Vâlcea, citat de Gazeta de Sud, 25 aprilie 2014)

Dar modul acesta de a vorbi nu e deloc productiv. În această insistenţă se află poate şi una din explicaţiile eşecului electoral al dreptei în 2012 şi al celui previzibil la alegerile europene. Reuşitele Justiţiei nu pot fi invocate ca succese de partid.

Cu siguranţă că, într-un sens mai larg, instalarea unui aparat judiciar integru şi eficient este o izbândă politică, dar ea nu poate fi invocată ca succes partizan. Cine o face, riscă să piardă adepţi, căci sugerează nu atât faptul că propriul partid ar fi mai cinstit, cât faptul că Justiţia ar fi pilotată politic.

Citatul de mai sus nu este singular. ”Dreapta” şi-a făcut un obicei din a se legitima prin acţiunile DNA, ceea ce poate corespunde unui sentiment sincer, dar din punct de vedere politic este greşit. Ce poate crede lumea despre o grupare politică care se laudă cu măsurile de austeritate şi cu faptul că a umplut închisorile?

Alegătorii care cred în virtuţile etice şi care au înclinaţii politice de dreapta vor aproba cu siguranţă mesajul justiţiar, dar nu este deloc sigur că ar vota cu partidul care îl emite. Electoratul care aşteaptă o schimbare nu se poate mulţumi cu faptul că unii miniştri, primari şi preşedinţi de consilii judeţene au fost trimişi la închisoare, ei au nevoie de politici menite să deschidă noi perspective. Acest electorat are nevoie să regăsească sentimentul partizan şi să-l mobilizeze pentru impunerea unor politici care să-i ofere un avantaj social evident. Politica nu constă în arbitrajul etic al actorilor publici, ci în această luptă partizană purtată în numele unor grupuri distincte.

Or, câtă vreme dreapta se legitimează exclusiv cu DNA, ANI şi cu discursul ”proeuropean”, nu poate spera la un reviriment electoral. La drept vorbind, exigenţa etică nici măcar nu este de dreapta, ea putând prea bine să fie profesată de stânga. Eticul este o valoare care premerge politicului şi este doar o întâmplare faptul că mesajul justiţiar a fost asumat în România de ”dreapta”. În alte părţi, justiţiarismul este asociat mai curând cu stânga, ca în Italia de pildă. Preocupările etice îşi au rostul lor, dar ele nu pot ţine loc de politici economice şi sociale.