"ETA mi-a întunecat viaţa"

"Sânge şi lacrimi - mereu" a fost titlul articolului din săptămânalul german "Die Zeit" despre atentatul din 17 decembrie 1991 din Spania, articol semnat de Volker Mauersberger, corespondent ARD la Madrid. Nu a fost primul atentat cu bombă al militanţilor basci ai ETA (Euskadi Ta Askatasuna) în care au fost omorâţi sau răniţi copii, dar le-a arătat spaniolilor în mod deosebit de dureros întreaga anvergură a violenţei. În acea zi, Irene Villa, o fetiţă de 12 ani, şi-a pierdut ambele picioare şi trei degete. Mass-media a relatat pe larg despre atentat.

"Televiziunea spaniolă nu a fost niciodată prea reţinută în relatările despre victimele atentatelor", scria Mauersberger în reportajul din 1991. "De data aceasta, a mers şi mai departe, a repetat imaginile atentatului care arată suferinţa victimelor: fiica, sângele, privirea înspăimântată şi cioturile picioarelor care se ridică spre camera video." 

După ce organizaţia teroristă bască şi-a anunţat dizolvarea pe 3 mai, Mauersberger a spus într-un interviu acordat postului DW: "ETA mi-a întunecat viaţa". Acesta a fost motivul principal pentru care a plecat din Spania: "Timp de 12 ani am relatat atât de des despre atentate că a venit momentul în care am zis: Gata, nu mai vreau!" L-au marcat în special destinele victimelor răpite şi torturate de teroriştii de la ETA.  

Hans Günter Kellner e un colaborator al postului german de radio Deutschlandfunk şi locuieşte la Madrid din 1996. Când s-a mutat acolo, răpirea şi uciderea consilierului local Miguel Angel Blanco de către ETA i-a cutremurat pe spanioli. În anii 90, ETA şi-a schimbat strategia şi a început să ameninţe în special politicieni locali. Mulţi s-au văzut nevoiţi să părăsească ţara, alţii au fost ucişi, îşi aminteşte Kellner. În acest context, marilor partide ale Spaniei - Partido Popular (PP) şi Partido Socialista Obrero Español (PSOE) - le-a fost tot mai greu să găsească politicieni locali dispuşi să candideze. "Strategia ETA nu avea nicio logică, iar organizaţia a pierdut o parte din susţinerea populaţiei basce", spune Kellner.

Jurnalistul german îşi aminteşte că exista o dezbatere în rândurile corespondenţilor despre descierea organizaţiei ETA. În timp ce unii o numeau de la început "organizaţie teroristă", alţii argumentau că termenul "organizaţie underground" ar fi mai potrivit. În vremea aceea mai existau simpatizanţi activi ai ETA în rândurile extremei stângi din Germania, care criticau în mod regulat ceea ce considerau a fi relatări greşite ale corespondenţilor spanioli. 

Volker Mauersberger explică de ce stânga germană din anii 70 avea simpatii pentru ETA: aripa politică a organizaţiei basce avea contacte cu mişcarea de gherilă Tupamaro din America Latină şi cu Rote Armee Fraktion (RAF) în Germania. Susţinătorii acestor mişcări credeau că pot schimba "conştiinţa" populaţiei civile prin "acţiuni spontane". Dar această aripă a ETA a devenit tot mai slabă. Unii dintre stângiştii germani sperau să se formeze o mişcare anticapitalistă de stânga în Spania, prin intermediul organizaţiei ETA", explică Volker Mauersberger.

"Ne temeam cu toţii că democraţia spaniolă ar putea fi distrusă de ETA. Întreaga Europă văzuse că în Spania funcţiona tranziţia de la dictatură spre democraţie şi dintr-o dată a apărut ETA, care a încercat orice pentru a împiedica acest proces", spune jurnalistul german. "ETA credea că fascismul continuă, că regele Juan Carlos I. ar fi un reprezentant al fascismului, nu al noii democraţii - la fel ca separatiştii din Catalonia de astăzi. E o falsificare a istoriei. Spania e una dintre cele mai libere ţări din Europa. ETA nu a înţeles niciodată ce s-a întâmplat în Spania în 1975 după moartea lui Franco - nu a vrut să înţeleagă."

La începutul secolului 21, zilele organizaţiei teroriste ETA erau deja numărate. Cu toate acestea, a mai comis atentate, numărul victimelor a crescut în continuare. De abia în 2011 ETA a anunţat "sfârşitul definitiv al violenţei". Hans Günter Kellner consideră că s-a ajuns la acest moment demult aşteptat datorită guvernului lui Jose Luis Rodriguez Zapatero, care a negociat cu ETA, şi a politicii "inteligente" a penitenciarelor: teroriştii au ajuns în închisori diferite din întreaga ţară. Dar sfârşitul terorii a venit "mult prea târziu", mai ales pentru victime, subliniază Kellner. 

În 2017, ETA a pus în scenă o predare oficială a armelor, sub ochii unei comisii de control internaţionale. Un an mai târziu, şi-a cerut iertare într-o declaraţie scrisă. Kellner critică această declaraţie, considerând că ETA încearcă doar să-şi justifice istoria. Pe 3 mai, organizaţia teroristă şi-a anunţat dizolvarea.

Autoare: Maria Santacecilia (das)