Estul Germaniei - un pahar pe jumătate plin sau pe jumătate gol?

Ce trebuie şi ce poate fi făcut pentru a scoate estul Germaniei din "valea plîngerii"? În timp ce revista DER SPIEGEL compara situaţia din noile landuri federale cu biblica vale a plîngerii, guvernul de la Berlin avansa o opinie aproape contrară: estul Germaniei face progrese vizibile şi este din nou pe cale de a ajunge din urmă vechile landuri federale. Evaluarea atît de divergentă a uneia şi aceleiaşi stări de fapt se datorează probabil tocmai stărilor de spirit cu totul diferite ale celor care ţin să-şi emită părerile. Între spiritul critic al presei şi optimismul de circumstanţă al guvernului nu există un numitor comun altul decît expresia strict matematică, cuantificabilă a realităţii. Iată şi un prim exemplu: în ultimul an creşterea economică a noilor landuri era cu 0,2 procente în minus cea a vechilor landuri cu 0,1. Diferenţa nu justifică nicidecum impresia că noile landuri federale s-ar afla pe banda de depăşire... Aceeaşi diferenţă nu este aptă să alimenteze nici speranţa într-o egalizare a nivelului de trai al locuitorilor din estul şi vestul Germaniei şi nici perspectiva într-o apropiată sistare a ajutorului în valoare de miliarde care se scurge dinspre vechile spre noile landuri. Vestul deplînge presupusa scurgere a banilor în canale subterane, estul se îndoieşte de eficienţa complicatei birocraţii federale în distribuirea fondurilor şi subvenţiilor de dezvoltare.

Iar guvernul federal se află în ajunul împlinirii celor 14 ani de la unificare într-o dilemă lipsită de ieşire: dacă ani de-a rîndul miliardele de euro au putut calma spiritele est -germanilor , de-acum înainte , dată fiind gaura imensă din bugetul federal, este foarte puţin probabil că aceeaşi tactică va mai putea fi aplicată. Pentru guvernanţii de la Berlin a sosit ceasul adevărului, iar estul clocoteşte .

Si chiar dacă starea de spirit este mai rea decît starea de fapte, guvernul federal rămîne fidel principiului egalizării nivelului de trai între vechile şi noile landuri. Cum se va realiza acest deziderat - este o întrebare căreia i se caută cu febrilitate un răspuns cît mai rapid şi echitabil. Or, cînd rata şomajului este în Bavaria de 8% şi în Saxonia de 18 % este greu de crezut că de azi pe mîine miracolul egalizării se va produce chiar dacă criteriile distribuirii fondurilor de ajutorare vor fi reorientate spre investiţii şi nu spre umplerea găurilor bugetare în noile landuri.

Manfred Stolpe - acuzat şi de experţi economici de tendinţa de a zugrăvi în culori trandafirii o realitate sumbră, considera că în 15 ani estul va ajunge din urmă vestul şi că în prezent procesul aşa zisei egalizări s-ar afla la jumătate de drum. Este ca şi cînd am afirma despre un pahar golit mai mult de jumătate că ar fi pe jumătate plin. În politică însă, atari anomalii de percepţie sunt frecvente.