1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Estul Europei, sărăcia şi proasta guvernare

Poate statul să impulsioneze creşterea economică prin cheltuieli publice? Un studiu al Băncii Mondiale, care a analizat între altele situaţia din România şi din ţările cu creştere economică maximă afirmă că poate.

default

Sediul Băncii Mondiale la Washington

Experţii au comparat politicile fiscale şi bugetare dintr-o serie de ţări excomuniste, printre care România, Bulgaria, Armenia şi Georgia, cu grupul celor 7 ţări al căror PIB a sporit cel mai rapid în ultimii ani. E vorba de Chile, Tailanda, Korea, Vietnam, Uganda şi Spania.

Petre Iancu

Concluzia studiului Băncii Mondiale e simplă: statul poate face mult pentru impulsionarea creşterii economice. Condiţia este ca executivul să ţină pasul cu dezvoltarea demografică a propriei populaţii, şi să cheltuiască banul public într-un mod eficient şi riguros direcţionat.

Cheryl Gray, şefa departamentului Băncii Mondiale pentru managment economic şi combaterea sărăciei în Europa şi Asia Centrală a scos în evidenţă cîteva suprinzătoare informaţii, foarte utile esteuropenilor. Aşa de pildă, potrivit studiului Băncii Mondiale,

S-a constatat în Corea (de sud) că, în domeniul educaţiei, se pot obţine rezultate bune şi competitive la nivel internaţional chiar şi cu un sistem şcolar cu clase mari. Deşi nu e obligatoriu să ai 40 de elevi într-o clasă pentru a limita bugetul educaţiei, un bun raport numeric între profesori şi elevi e dezirabil. Or, în Bulgaria de pildă, a spus Gray, „numărul cadrelor didactice nu s-a modificat deşi cel al elevilor a scăzut dramatic”.

Şi Chile ar putea furniza un model în această sferă, întrucît şi-a privatizat sistemul educaţional. Importantă în orice caz, e, potrivit experţilor din Washington, ca statul să se îngrijească de un bun învăţămînt elementar, pentru a le asuigura tuturor bune cunoştinţe de bază.

Probleme similare celor afectînd învăţămîntul grevează şi sistemele sanitare din statele esteuropene şi ale Asiei centrale. Bugetele acestora sunt extrem de împovărate de numărul mare de spitale şi de angajaţi, în ciuda faptului că medicii sunt adesea prost plătiţi.

Conform investigaţiilor Băncii mondiale, nu există o corelaţie directă între suma cheltuită pentru îngrijirarea sănătăţii populaţiei şi starea ei de sănătate. Ceea ce e uimitor. Motivul acestei stări de lucruri rezidă în modul adesea ineficient în care sunt cheltuiţi banii publici. In schimb, potrivit studiului Băncii Mondiale, există o corelaţie clară între starea de sănătate a populaţiei şi creşterea economică. Ambele sunt direct proporţionale. Creşterea economică a unui stat e cu atît mai mare cu cît sunt cetăţenii săi mai sănătoşi. Studiul Băncii Mondiale propune deci ameliorarea asistenţei medicale, printr-o mai eficientă administrare în domeniu, care să includă reducerea numărului de spitale şi de medici, dar mai buna remunerare a acestora.

O spinoasă problemă pentru esteuropeni sunt pensiile. Ţările comuniste garantau pensii mari tuturor. In plus, s-a perpetuat în multe dintre ele tradiţia socialistă de a se ieşi la pensiu timpuriu, fiind încă şi azi uzual ca bărbaţii să-şi înceteze activitatea productivă la 62 de ani, iar femeile la 55. Pentru ca bugetele să nu fie prea grav afectate de sistemul de pensii, experţii Băncii Mondiale recomandă ridicarea pragului vîrstei de pensionare, crearea de alternative suplimentare şi în special introducerea unei pensii de bază pentru toţi. Conform studiului, statele cu venituri medii îşi pot permite un sistem de rente viagere bazat pe salarizarea anterioară a celor ieşiţi la pensie. In plus însă, este necesară introducerea unei pensii de bază, pentru a se evita ca oamenii vîrstnici să trăiască în mizerie.

In schimb, în ţările cu venituri fiscale reduse, deci sărace, se impune concentrarea guvernanţilor asupra creării unuin sistem unitar al pensiei de bază acordată tuturor în mod egal. Acest sistem e, pare, pe de o parte mai echitabil, devreme ce acoperă nevoile tuturor, pe ale şomerilor ca şi pe ale celor foarte săraci, fiind pe de alta şi mai ieftin.

Pe scurt, studiul relevă că utilizarea eficientă a banului public şi investirea lui inteligentă au efecte dintre cele mai benefice asupra dezvoltării economice a unei ţări, în special a celor mai puţin prospere, care nu-şi pot permite cheltuieli publice atingînd 50 la sută din PIB. De unde rezultă că prosperitatea e în bună măsură şi o chestiune ţinînd de calitatea guvernanţilor.