Este xenofobia un fenomen exclusiv est-german?

Aplauzele pentru incendierea unui adăpost unde urmau să se mute refugiați sunt doar punctul culminant al unor evoluții cuprinse în statistici triste. Potrivit Ministerului de Interne, 50% din totalul violențelor rasiste comise la nivel federal au avut loc în landurile din fosta Germanie de Est. O creștere cu 40% față de 2014. Atacuri asupra refugiaților, incendii, manifestații violente, acte de vandalism - toate acestea se întâmplă cu precădere în est, conform datelor organizațiilor "Amadeu Antonio" și "Pro Asyl".

Începând cu atacurile asupra unui cămin pentru străini la Hoyerswerda (în regiunea saxonă Bautzen) în 1991, sociologii și politologii au încercat de 25 de ani să-și explice cauzele înmulțirii violențelor extremei drepte în special în estul Germaniei. Concluzia: nu există un singur răspuns general valabil, ci este vorba de un conglomerat de cauze. Despre acestea vom vorbi în continuare.

Teama de potențiale pierderi și de necunoscuți

După căderea Zidului Berlinului, viețile multor locuitori ai estului s-au schimbat radical, după izolarea masivă la care au fost supuși de regimul comunist. Noua economie liberă de piață a generat un șomaj amplu. Ceva cu totul nou, care nu exista în vechea economie de stat planificată. Un șoc major a provocat impresia că "experiența profesională și cea biografică nu au mai valorat nimic de azi pe mâine. Totul a trebuit reînvățat, iar acum suntem în pragul unor noi schimbări", crede sociologul David Begrich, care face trimitere la numărul mare al refugiaților din prezent. Domnește sentimentul subiectiv că suntem iar în pericol să pierdem totul, să ne readaptăm la ceva cu totul nou. Este vorba de nesiguranță și teamă de viitor, de impresia că am rămas de căruță, arată și Hans Vorländer, profesor de studii politice la Universitatea Tehnică Dresda.

Mii de oameni au părăsit landurile de graniță Saxonia și Mecklenburg-Pomerania Anterioară. Acest lucru are încă repercusiuni economico-sociale în regiune. Tom Mannewitz, cercetător al problematicii extremiste la Universitatea Tehnică Chemnitz adaugă: "Cei care se consideră perdanţii, în urma schimbărilor, caută un alt grup pe care să dea vina". Propria nemulțumire este proiectată asupra străinilor în general, asupra refugiaților, asupra religiilor străine ca Islamul.

Contact minim cu străinii

"Societatea est-germană descoperă de abia acum diversitatea, la 25 de ani de la reunificare. Până de curând a fost o societate omogenă", spune sociologul din Magdeburg, David Begrich. Doar între 2% și 4% din populația din fosta RDG era de origine străină în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Existau muncitori străini cu contract care proveneau din țări socialiste înfrățite ca Vietnam, Polonia, Mozambique, Ungaria și Cuba.

Dar fostul regim îi ascundea în adăposturi speciale. Femeile din aceste țări aflate în RDG nu au avut voie până în 1988 să aibă copii în perioada în care se aflau pe teritoriul est-german. Politologul Tom Mannewitz explică: "Politica riguroasă anti-străini practicată de regimul din RDG, ghetoizarea oamenilor veniți din afara țării au făcut ca niciun contact să nu existe între populația locală și străini."

Experiența cu dictatura, mai mare decât cea cu democrația

Securitatea comunistă raporta încă în vremea RDG despre zvastici mâzgălite pe pereții clădirilor. Radicalii de dreapta erau încă de pe atunci extrem de violenți, subliniază sociologul Matthias Quent de la Universitatea Jena. Activitățile acestora erau trecute sub tăcere, radicalii capturați erau însă pedepsiți dur. Extremismul de dreapta era combătut iar conducerea de stat practica o politică opresivă și față de restul populației. Tom Mannewitz punctează: "Aceasta înseamnă că estul este încă marcat de experiențe limitate cu concurența politică reală, cu confruntările politice, în sensul libertății de opinie și pluralității intereselor". Urmarea pentru anumite părți ale populației: respingerea totală a clasei politice și a dezbaterilor și recurgerea la violență.

Structură încurajatoare în est

În Saxonia, extremiștii de dreapta din NPD au fost reprezentați în legislativul regional în perioada 2004-2014. În 2006, NPD a intrat și în parlamentul landului Mecklenburg Pommerania Anterioară, unde se află și azi. Statutul de membră în parlamentele regionale a încurajat formațiunea, care a devenit astfel mai acceptabilă. David Begrich susține că această participare a NPD la viața politică oficială a avut urmări politice pe termen lung, în timp ce Tom Mannewitz arată că susținătorii dreptei radicale își găsesc acum mult mai ușor tovarăși de drum, ceea ce ar explica apariția și succesul unor mișcări ca "Pegida" și "AfD".

Pentru a combate acest fenomen, sociologul David Begrich din Magdeburg recomandă să fie băgați mai mult în seamă cei care se angajează pentru susținerea democrației și pentru integrarea refugiaților și azilanților. Cultura deschiderii și acceptanței trebuie stimulată mai mult decât cu discursuri călduțe de duminică.