1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Este Kosovo gata pentru independenţă totală?

La patru ani şi jumătate de la declararea independenţei, Kosovo va primi suveranitate deplină. Comisia internaţională din care fac parte majoritatea ţărilor UE, SUA şi Turcia a decis oprirea supravegherii ţării.

default

Comisia internaţională formată din majoritatea ţărilor UE, SUA şi Turcia a decis încă din iulie ca supravegherea procesului de independenţă pentru Kosovo să fie oprită. Conceptul "independenţei supravegheate" aparţine fostului mediator ONU Martti Ahtisaari. Comisia de supraveghere avea puterea de a bloca legi şi de a demite inclusiv miniştri.

Parlamentul de la Priştina a aprobat vineri 7.9 modificările necesare în Constituţie, pentru a permite independenţa totală a Kosovo. Actul a fost votat şi de cei mai mulţi dintre deputaţii minorităţilor. Guvernul a vorbit despre o "zi istorică" şi "începutul unei noi epoci".

Comisia internaţională a precizat în motivarea deciziei sale că Kosovo este azi o democraţie modernă şi multietnică şi că instituţiile statului sunt gata să preia responsabilitatea totală. Şi expertul în problemele Balcanilor Norbert Mappes-Niediek s-a declarat convins că Kosovo este gata să funcţioneze fără supraveghere externă.

Guvernul central nu controlează nordul Kosovo

"Un stat independent se comportă ca atare. Kosovo a arătat că poate să facă asta. Kosovarii s-au eliberat. Ei au realizat mult timp o rezistenţă pasivă în cadrul Serbiei. Au purtat un război pentru a deveni o naţiune. Nimeni nu are dreptul să decidă în locul lor dacă sunt sau nu gata de independenţă totală", subliniază Mappes-Niediek.

Cu aprobarea majorităţii puterilor occidentale, printre care Germania, SUA, Marea Britanie şi Franţa, Kosovo şi-a declarat independenţa la 17 februarie 2008. Anterior, toate eforturile mediatorului ONU Martti Ahtisaari de realizare a unui compromis ître Belgrad şi Priştina eşuaseră. Ahtisaari a propus în 2007 un plan ce prevedea supravegherea independenţei Kosovo de către Biroul Civic Internaţional (ICO). Planul său a fost implementat fără acordul Belgradului şi nerecunoscut în nordul provinciei locuite de o majoritate sârbă.

Acum a fost stopată oficial supravegherea internaţională, chiar dacă guvernul kosovar nu controlează practic nordul ţării. Controlul asupra integrităţii teritoriale este doar una din problemele enorme cu care se confruntă instituţiile tânărului stat.

Dependenţă economică, sărăcie, criminalitate

Simboluri ale statului Kosovo

Simboluri ale statului Kosovo

"Kosovo stă foarte prost din punct de vedere economic", spune expertul Mappes-Niediek, "este cea mai săracă ţară din regiune." O altă problemă este migraţia masivă a tinerilor calificaţi. "Kosovo va supravieţui doar prin ajutoare economice masive", crede expertul în problemele Balcanilor şi adaugă: "Acest lucru reduce din suveranitate iar preluarea formală a suveranităţii totale are o însemnătate scăzută în acest context. Ea este limitată puternic de o dependenţă economico-politică."

Cu un venit mediu anual de 2000 de euro pe cap de locuitor, Kosovo rămâne cel mai sărac stat european. Rata oficială a şomajului se ridică la 43% iar 40% din populaţie trăieşte în sărăcie. Mari provocări constituie şi lupta împotriva corupţiei şi criminalitatea organizată.

Totuşi, profesorul kosovar Arsim Bajrami este convins că ţara sa este capabilă să combată aceste aspecte negative. "Criminalitatea organizată şi corupţia sunt fenomene care au loc în interiorul Kosovo iar oamenii de aici ştiu cel mai bine cum funcţionează lucrurile. De aceea sunt sigur că aceste fenomene pot fi combătute cu succes doar de instituţiile statului Kosovo. Comunitatea internaţională a eşuat deja la acest capitol. Acum responsabilitatea revine instituţiilor noastre", explică Bajrami.

"Kosovo are nevoie de sprijin"

Acum, spune Bajrami, instituţiile statului nu vor mai putea da vina pe altcineva pentru corupţie şi criminalitate organizată. Este clar însă că guvernul şi poliţia nu se descurcă singure să combată aceste fenomene în nordul dominat de sârbi. De aceea ar avea nevoie de ajutorul trupelor KFOR şi misiunii EULEX, a Uniunii Europene.

"O suveranitate absolută nu există încă. Kosovo are încă nevoie de ajutorul KFOR şi NATO, pentru a garanta securitatea şi integritatea ţării."

Pentru fostul ministru sârb pentru Kosovo, Goran Bogdanovic, există şi alte provocări, în special în ceea ce priveşte minoritatea sârbă. "E vorba de libertatea de mişcare, de problema proprietăţilor sârbilor în Kosovo, de disponibilitatea redusă a elitelor politice de la Priştina şi Belgrad de a discuta despre reconciliere şi revenirea refugiaţilor", spune Bogdanovic. Aceste probleme nu pot fi rezolvate fără ajutorul comunităţii internaţionale, este de părere politicianul sârb, care avertizează că "situaţia din Kosovo se poate oricând deteriora".

Nimeni nu mai vrea noi refugiaţi

Problemele cu Serbia, unele din cele mai mari provocări pentru tânărul stat Kosovo

Problemele cu Serbia, unele din cele mai mari provocări pentru tânărul stat Kosovo

Nu există încă sprijin internaţional absolut pentru Kosovo. Doar 91 din cele 193 de ţări membre ale Naţiunilor Unite au recunoscut până acum cel mai tânăr stat al Europei. Inclusiv cinci ţări din UE (Spania, Cipru, Grecia, România şi Slovacia) refuză deocamdată să recunoască independenţa Kosovo. Unul din motive ar fi că toate cinci au probleme ele însele cu minorităţile şi se tem să nu creeze un precedent.

Şi mai greu cântăreşte poziţia radicală a guvernului de la Belgrad, de a nu recunoaşte niciodată independenţa fostei sale provincii. Tensiunile dintre Belgrad şi Priştina au rămas foarte puternice. Expertul Mappes-Niediek nu se aşteaptă însă la o înrăutăţire semnificativă a situaţiei. "Nu cred că vom vedea o escaladare a tensiunilor în această toamnă. Berlinul face presiuni masive de reluare a negocierilor sârbo-kosovare." În context, Mappes-Niediek nu crede că va avea loc nici o ofensivă a trupelor KFOR împotriva sârbilor din nordul Kosovo. "O astfel de ofensivă ar genera până la 50.000 de refugiaţi. Încă un val de refugiaţi este ultimul lucru pe care l-am vrea în anii 2012 şi 2013", spune el.

Belgradul şi Priştina s-au declarat deja gata pentru noi negocieri politice. Poziţiile de pe care se abordează discuţiile sunt ca şi până acum fundamental opuse. În timp ce Serbia vrea să negocieze strict statutul Kosovo, Priştina doreşte să discute exclusiv despre normalizarea relaţiilor între două ţări independente. Ajungerea la un acord nu se întrevede în viitorul apropiat.