1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

ESA: Meteoritul din Rusia ne-a luat pe toţi prin surprindere

Ce s-a întâmplat vineri este fără precedent. Pe lângă pământ a trecut razant un asteroid iar în Rusia a explodat un meteorit. Între cele două evenimente nu există, potrivit agenţiei spaţiale europene ESA, nicio legătură.

Deutsche Welle: Domnule profesor Heiner Klinkrad, sunteţi directorul Oficiului pentru supravegherea corpurilor cereşti în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene ESA. Cât de surprins aţi fost când aţi auzit de explozia unui meteorit deasupra Rusiei?

Heiner Klinkrad: Am fost foarte surprins! Tocmai supravegheam traiectoria asteroidului 2012 DA14, care a trecut razant pe lângă pământ. Nimeni nu s-a aşteptat ca în aceeaşi zi să pătrundă în atmosferă un meteorit şi să explodeze în regiunea Munţilor Urali.

DW: Există o legătură între meteorit şi asteroidul care a trecut pe lângă planeta noastră?

Prof. Heiner Klinkrad

Prof. Heiner Klinkrad

H. K. : Nu, a fost simplă coincidenţă. Sunt de părere că poate fi exclusă categoric o legătură între cele două evenimente.

DW: De ce?

H.K. : Deoarece geometria de zbor a meteoritului care a pătruns în atmosferă nu se potriveşte în niciun fel cu traiectoria asteroidului 2012 DA14.

DW: Se poate şti dinainte când va lovi pământul un meteorit?

H. K. : Meteoriţii sunt de fapt asteroizi. Ei sunt numiţi meteoriţi abia atunci când pătrund în atmosferă şi ating măcar în parte suprafaţa pământului. Atâta timp cât se mişcă în spaţiu, fac parte din familia asteroizilor.

DW: Iar asteroizii sunt observaţi de agenţia spaţială ESA?

H. K. : Categoric. Dar nu suntem capabili să analizăm şi să monitorizăm toţi asteroizii. Asta funcţionează doar în cazul corpurilor cereşti mai mari. Noi încercăm să întocmim un catalog al obiectelor mai mari de un kilometru, ca mărime, fiindcă acestea pot fi extrem de devastatoare. Nu trebuie uitat că dinozaurii au dispărut din cauza unui meteorit căzut pe pământ. Meteoritul acela trebuie să fi avut un diametru de aproximativ 15 kilometri.

DW: Cât de mare a fost meteoritul care s-a prăbuşit în Rusia?

H. K. : Noi credem că a avut o mărime de aproximativ cinci metri.

DW: Dacă nu ar fi explodat, ar fi produs pagube şi mai mari?

H. K. : Nu. În general, meteoriţii care nu explodează şi ajung pe pământ întregi, produc pagube mai reduse. Problema este că meteoriţii, chiar dacă au numai mărimea de un metru, se încing foarte tare la intrarea în atmosferă. Dacă meteoritul este din nickel şi fier, metalul începe să se topească şi pe pământ ajunge o ploaie de rămăşiţe. Un meteorit mai mic din piatră explodează. Mingii de foc zboară prin aer şi este foarte periculos, mai ales dacă regiunea este locuită. Credem, în proporţie de 90 la sută, că un astfel de meteorit de piatră s-a abătut deasupra Rusiei.

DW: Vă este teamă de astfel de corpuri cereşti?

H. K. : Îmi este la fel de teamă ca şi oricărui alt om. Doar ne aflăm cu toţii în aceeaşi barcă. Acesta este şi motivul pentru care acţionăm la nivel internaţional când e vorba de protecţie împotriva asteroizilor periculoşi. Noi folosim reţele de telescoape coordonate la nivel mondial, cu ajutorul cărora cercetăm continuu bolta cerului.

DW: Aţi fi capabili, dacă nevoia ar impune-o, să distrugeţi asteroizii periculoşi? Ar putea fi doborâţi?

H. K. : De doborât - asta ar fi foarte dificil. Există însă o serie de metode, de modificare a traiectoriei unui asteroid. Asta e posibil cu ajutorul modificării vitezei corpului ceresc. Şi cu cât se operează această schimbare mai din timp, cu atât este suficientă o modificare mai mică a traiectoriei, pentru a proteja pământul.

DW: Cum se face asta, din punct de vedere tehnic?

H. K. : Un asteroid are o viteză de peste 50.000 de kilometri pe oră. Modificarea de viteză de care e nevoie se rezumă la câţiva milimetri pe secundă. Este vorba, deci, de modificări infime. Dacă se reuşeşte această modificare la vremea potrivită, poziţia asteroidului este schimbată şi pământul salvat.

DW: Cu ce metode tehnice se operează o astfel de schimbare de traiectorie?

H. K. : De exemplu, prin provocarea unei explozii nucleare la suprafaţa unui asteroid de mari dimensiuni. Explozia provoacă o pulverizare a materiei care la rândul ei provoacă un recul. Iar acest recul duce la o modificare a vitezei. Modificarea de viteză produce o modificare a traiectoriei, iar pământul scapă de impact. O altă metodă ar fi lansarea unui obiect spre asteroid, de care acesta din urmă să se izbească. Şi aici efectul ar fi o modificare a vitezei.

DW: Aţi fi deja în stare să aplicaţi aceste metode?

H. K. : Am fi capabili să provocăm o coliziune. Tot restul e încă de domeniul s.f.

DW: Dar nu aţi pus încă în practică aşa ceva.

H. K. : Nu, încă nu.