1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Erori fără repercusiuni în lupta antiteoristă

Cine plăteşte oalele sparte? Nimeni? Politicienii occidentali şi serviciile lor secrete au greşit grav înaintea atentatelor din capitala Belgiei. Unii şi-au oferit demisiile. Care au fost respinse. Nu e însă clar de ce.

Şeful diplomaţiei americane, John Kerry, în vizită, vineri, 25 martie, la şeful C.E. Jean-Claude Juncker

Şeful diplomaţiei americane, John Kerry, în vizită, vineri, 25 martie, la şeful C.E. Jean-Claude Juncker

O senzaţie de ireal a pus stăpânire pe mulţi oameni, în zone vaste din Belgia şi din vestul Europei. În plină întâlnire la nivel înalt americano-europeană, începe chiar şi specialiştilor recunoscuţi pentru sagacitatea lor să le fie greu să se descurce în hăţişul momentan de informaţii haotice şi de aprecieri contradictorii.

Teama şi nesiguranţa iau proporţii, pe măsură ce ies la iveală dimensiunile reale ale riscurilor de securitate actuale şi erorile în serie comise de serviciile secrete apusene înaintea devastatoarelor atentate comise marţi la Bruxelles. Care, fără oarece „noroc” şi nişte defecţiuni imprevizibile, ar fi putut fi chiar mult mai ample decât au fost în fapt.

Noi atentate sunt „posibile şi chiar probabile”, au declarat, în plus, autorităţile belgiene, reducând însă concomitent şi, pentru mulţi, aiuritor, cu o treaptă, nivelul de alertă antiteroristă. Simultan, la aproape trei zile de la baia de sânge revendicată de Statul Islamic, occidentalii au aflat că autorităţile belgiene au operat o serie de arestări în centrul capitalei şi în cartierele Jette şi Scaherbeek şi-l caută, în continuare, intens, pe unul din teroriştii de la aeroportul din Bruxelles. A cărui bombă, din fericire, n-a detonat. La rândul lor, serviciile de securitate franceze au reuşit să interpeleze un suspect, cetăţean francez, care, potrivit oficialilor de la Paris, ar face parte dintr-o „reţea extremistă” şi care ar fi fost în posesia unor planuri de atac aflate în stadiu avansat. Omul ar fi fost condamnat în Belgia pentru apartenenţă la un grup jihadist, dar nu e clar în ce măsură ar putea fi direct implicat în atentatele de la Paris şi Bruxelles.

Vineri, avionul şefului diplomaţiei americane, John Kerry, a aterizat la aeroportul Zaventem, din Bruxelles, cel pustiit de jihadişti. Sosit pe Bătrânul Continent pentru a-şi manifesta solidaritatea cu belgienii şi a propune oficialităţilor de la Bruxelles şi ale Uniunii Europene ajutorul SUA în combaterea terorismului, Kerry ştie, probabil, că întreprinde o misiune foarte delicată. Numele celor doi fraţi terorişti sinucigaşi de la metrou şi aeroport, Ibrahim şi Khalid El Bakraoui, s-au regăsit stocate în cartotecile şi băncile de date antiteroriste ale americanilor. Nu-i clar deloc de ce nu şi în ale belgienilor. Cine va răspunde, oare, la Washington, politic? Căci între cei grav şi direct afectaţi de atentatele jihadiste de marţi, soldate cu cel puţin 31 de victime omeneşti şi sute de răniţi, sunt şi mulţi americani, din care cel puţin zece au suferit leziuni în urma atacurilor teroriste comise în capitala Belgiei. Doi olandezi trăind în SUA au fost ucişi de deflagraţia de la aeroport.

Or, aceşti oameni şi alte zeci ar fi putut rămâne în viaţă dacă autorităţile locale n-ar fi săvârşit în serie erori de apreciere grave, care le-au permis teroriştilor să-şi facă de cap şi să-şi ducă, parţial, la îndeplinire, proiectele ucigaşe. Unii dintre atentatorii de la Bruxelles s-au dovedit, tardiv, a fi făcut parte din aceeaşi celulă teroristă belgiană care a pus umărul şi la băile de sânge de la Paris, după cum s-a admis, în fine, oficial. Unii ar fi putut fi depistaţi şi interpelaţi cu luni în urmă de poliţia belgiană, care avea, se pare, adrese utile. Dar n-au fost. Căci poliţia belgiană şi servicile secrete belgiene sunt fărâmiţate aparent iremediabil, iar eşecurile lor de comunicare sunt monumentale. Nici francezii nu s-au dovedit mai breji. Potrivit unui memorabil interviu din noiembrie 2015, acordat de fostul șef al serviciului francez de informatii interne, Bernard Squarcini, citat de site-ul bucureştean Hotnews, autorităţile siriene ar fi vrut sa livreze Parisului în 2013 o listă cu francezii antrenaţi in Siria de ISIS. Guvernul socialist al Franţei ar fi refuzat "din motive ideologice".

Poate chiar mai rea e situaţia la nivelul cooperării europene, deşi ar fi trebuit să fie clar demult că, pentru terorişti, frontierele nu există. Între greşelile cele mai condamnabile pe care au a şi le asuma belgienii şi serviciile lor de securitate este şi ignorarea, cu superbie, de către oficiali, a unui avertisment al Turciei. Autorităţile de la Ankara îi preveniseră pe belgieni în vara anului trecut că-l capturaseră pe unul din fraţii Bakraoui încercând să se inifiltreze din Siria via graniţa turcă. Omul, un recidivist eliberat în mod fatal înainte de termen de belgieni, aderase, în Siria, la ISIS, fusese arestat de turci şi expulzat, aterizase la Amsterdam fără probleme, iar belgienii asistaseră cu mâinile în sân la reinstalarea sa în capitală. Marţi s-a aruncat în aer, cu fratele său şi cu Najim Laahraoui.

Joi, ministrul belgian de interne şi omologul său de la justiţie au admis că „s-au comis greşeli” şi şi-au prezentat, firesc, demisiile. Care însă, din motive neclare, n-au fost acceptate de către premierul Charles Michel. Un aer de neseriozitate s-a degajat şi din comunicatul dat publicităţii de miniştri de interne şi de justiţie europeni, reuniţi joi, la Bruxelles, spre a-şi expune, prolix, voinţa de a-şi ameliora cooperarea antiteroristă. Şi de a lupta „mai serios” contra „terorismului”. Ce înseamnă mai serios nu prea se ştie, de vreme ce, în kilometricul lor comunicat, oficialii UE n-au izbutit să strecoare nici măcar o vorbă despre tipul de terorism confruntând societăţile deschise. E el islamic? Islamist? Jihadist? Mister.

Pare că oricât de serioase ar fi gafele şi erorile de apreciere şi oricât de greu de iertat ar fi greşelile, carenţele, restanţele, deficienţele şi omisiunile oficialilor occidentali, mai nou, nimeni nu mai păţeşte mai nimic în vest. Carierele se perpetuează neabătut. Se izbucneşte lesne în lacrimi, la conferinţe de presă, pe modelul şefei diplomaţiei UE Mogherini. Dar nimeni nu pare să înţeleagă esenţialul. De pildă, ce nesiguranţă uriaşă răspândeşte inadecvarea repetată a politicienilor occidentali. De pildă, cât de grav îşi subminează ei înşişi mesajele, altfel, desigur, utile şi necesare mai ales în est, în contra urii. Şi cât de multă apă la moară dau extremismului neajunsurile lor. Păcat.