1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Erdogan contra Atatürk

Prin sistemul prezidenţial pe care şi-l doreşte, Erdogan nu vrea să schimbe doar sistemul politic al Turciei. Revenind la tradiţiile islamice, el renunţă la moştenirea lui Atatürk, fondatorul republicii.

Rugămintea kalifului a fost modestă: La rugăciunea de vineri, a spus el, ar vrea să poarte un turban în stilul sultanului Mahomed al II-lea, din secolul al XV-lea. Ar avea ceva împotrivă preşedintele? Acesta, în funcţie de doar câteva luni, a dat un răspuns foarte tranşant: Kaliful ar face mai bine să poarte redingotă, aşa cum poartă oamenii de stat moderni. În plus, a adăugat el mai târziu, kalifatul este "un nonsens".

Scena, povestită de istoricul turc Şükrü Hanioglu în cartea pe care a scris-o despre viaţa lui Mustafa Kemal, supranumit "Atatürk", este simptomatică pentru maniera brutală şi hotărâtă cu care acesta a acţionat împotriva tradiţiilor religioase şi culturale ale Imperiului Otoman proaspăt dispărut. La fel de decis a acţionat Atatürk şi când a pledat pentru înlăturarea imamului arondat Adunării Naţionale. "Nu avem nevoie aici de chestii de astea, cum ar fi rugăciunile", a tunat el. Kemal, susţine Hanioglu, nu a cunoscut decât o singură religie: Cea seculară, religia republicii.

Reforme dureroase

Pe atunci, părţi largi ale populaţiei au arătat rezerve faţă de abordarea preşedintelui. Elitele şcolite din oraşe au sprijint reformele lui Kemal, dar majoritatea conservatoare nu voia să ştie de ele. Oamenii erau scandalizaţi că în judecătorii nu se mai jura pe Allah ci pe "onoare" şi că laicismul a fost declarat în 1937 principiu fundamental al republicii. Majoritatea nu a fost de acord nici cu introducerea calendarului gregorian, nici cu schimbarea fesului tradiţional în favoarea pălăriei europene, nici cu renunţarea la scrierea arabă şi introducerea alfabetului latin şi nici cu introducerea duminicii ca zi liberă în locul zilei de vineri. Când femeile au primit drept de vot, în 1934, în ţară a fost stupoare.

Mustafa Kemal, supranumit Atatürk ("tatăl turcilor"), a intrat în istoria republicii ca un mare modernizator şi este considerat până astăzi cel mai de seamă reprezentant al Turciei  - cel puţin din perspectiva istoriografiei oficiale. Dar în fapt, susţine Hanioglu, Kemal şi susţinătorii săi s-au înşelat în privinţa societăţii turceşti reale. "Conducerea republicii timpurii a subestimat grav puterea de rezistenţă a reţelelor sociale dintr-o societate musulmană. La fel ca numeroşi intelectuali europeni de la finele secolului XIX şi începutul secolului XX, ei erau ferm convinşi că religia nu va mai fi în scurt timp decât un soi de amintire vagă provenind dintr-un trecut îndepărtat. Astăzi putem constata că ei s-au înşelat amarnic", scrie Hanioglu.

Reacţionarul

Acum, când preşedintele în funcţie, Recep Tayyip Erdogan, intenţionează să impună un nou sistem prezidenţial, el se inspiră şi din moştenirea lui Atatürk, presupune geograful Caner Aver, expert în cadrul Centrului pentru studii turanice şi integrare de la Essen. În opinia sa, Erdogan vrea să intre în istorie ca al doilea om de stat ca importanţă, după Atatürk. În plus, Erdogan "vrea puterea absolută. Pentru asta are nevoie de o modificare a Constituţiei, fiindcă numai astfel un sistem prezidenţial de facto poate deveni constituţional". În 2023 se împlinesc 100 de ani de la proclamarea republicii, iar "Erdogan vrea să se prezinte atunci ca un mare lider, care a reuşit să scoată ţara din criza actuală internă, dar şi din conflictul cu vecinii, şi care a condus Turcia către viitor", consideră Aver. Rămâne de văzut dacă va reuşi.

Din dorinţa de a-şi asigura sprijinul necesar impunerii sistemului prezidenţial, Erdogan se adresează acum tocmai majorităţii care s-a opus cu 100 de ani în urmă reformelor lui Atatürk. În acest scop, el recurge cu consecvenţă la simboluri. Astfel, pe o colină deasupra Bosforului a ridicat o impozantă moschee, a majorat impozitul pe băuturi alcoolice şi a interzis vânzarea acestor băuturi în apropierea lăcaşurilor de cult. În plus, a permis femeilor să poarte iarăşi baticul tradiţional în instituţii de stat cum ar fi universităţile, instanţele de judecată sau forul legislativ.

Plebiscit despre identitate culturală

Din punct de vedere ideologic, explică Caner Aver, Erdogan are convingeri naţional-conservatoare. Astfel încât, "dacă îşi va atinge scopul, aparatul de stat va fi împânzit de o sumedenie de astfel de elemente", a afirmat el, deşi nu crede că ţara se va transforma într-o republică islamică.

Erdogan vrea să aşeze Turcia pe un fundament politic nou. Această transformare are loc şi cu mijloace culturale. Iar politica culturală actuală este contrară moştenirii lui Atatürk. Turcia, susţine istoricul Hanioglu, nu a fost modernă din punct de vedere cultural decât la suprafaţă. Energiile conservatoare în letargie până deunăzi sunt trezite de Erdogan la viaţă, în scop propriu. Astfel încât referendumul privind sistemul prezidenţial se referă implicit la identitatea culturală a Turciei.

Kersten Knipp