Entuziasme „bine temperate”

Este un semnal spre viitor care îngroapă viziunile neoconservatorilor în care un Hristos occidental trebuie să se dueleze pînă la moarte cu diabolicul Islam” - scrie cotidianul italian LA REPUBBLICA fără a fi singurul care comentează azi, în termeni aproape entuziaşti, această imagine iconică aptă să suplinească simbolic absenţa unor acţiuni politice de reconciliere.

Gestul Suveranului Pontif, scrie în termeni ceva mai rezervaţi NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, a mers mai departe poate decît şi-ar fi dorit călătorul şi decît şi-ar fi propus el „ante Regensburg” fiindcă iniţial, Papa Benedict al XVI-lea a pornit la drum cu dorinţa de a reimpulsiona dialogul ecumenic cu patriarhul Bartolomeu Întîiul şi de a contribui la restabilirea unităţii bisericii creştine.In Turcia, prin cuvîntările sale, Papa Benedict al XVI-lea a promovat o teologie consecventă a dialogului între religiile monoteiste, astfel încît acesta să fie acceptabil de ambele părţi - conchide LA STAMPA.

Orientul Mijlociu

Că dialogul este preferabil războiului o ştia deja şi Winston Churchill le reaminteşte DIE PRESSE cititorilor, oprindu-se asupra unui conflict mult mai dificil de soluţionat acum pe calea negocierilor şi totuşi: chiar dacă o conferinţă regională cu participarea vecinilor Irakului, inclusiv Siria şi Iranul, nu se va solda cu rezultate concrete, ne putem consola ştiind că ce nu ajută nu trebuie neapărat să strice. Conferinţa face parte evident din recomandările deocamdată neoficiale ale aşa numitei comisii Baker vizînd viitoarea strategie în Irak.

Nici TAGESZEITUNG, pe scurt TAZ din Berlin, nu este prea încrezător în eficienţa recomandărilor acestei comisii care nu ar face decît să camufleze continuarea politicii de pînă acum. Cu scepticism comentează şi FINANCIAL TIMES planul comisiei Baker pe care Bush îl va vîrî probabil în sertar fără să-l citească. Fiindcă - relevă HANDELSBLATT - recomandările au un cusur: dacă adminsitraţia Bush li se conformează atunci viziunea democratizării întregului Orient Apropiat, nutrită de preşedinte, se poate transforma într-un coşmar, transformîndu-l pe actualul Sef al Casei Albe într-un învins.

Iar faptul că strategii de la Pentagon se gîndesc să consolideze prezenţa militară în Irak, nu este deloc greşit. Oricum, Bush nu are voie să ignore recomandările comisiei Baker de terminare a unui război care nu poate fi cîştigat. Propunerile comisiei, fără a fi unice, sunt cel puţin pînă acum singurele juste. NEUE OSSNABRÜCKER ZEITUNG crede chiar că aceleaşi recomandări oferă şansele unei stabilizări a ţării de pe Tirgu şi Eufrat.

Idee pe care NEW YORK TIMES o expirmă în felul următor: „Deşi lipsa unui apetit de cunoaştere îl caracteriza pe Bush şi înainte de a ajunge preşedinte, cu trecerea timpului şi cu înmulţirea veştilor proaste, acest dezinteres s-a transformat într-un refuz încăpăţînat de a lua cunoştinţă de ele. După trei ani, Irakul s-a cufundat într-un haos sîngeros şi i-a adus Americii prejudicii majore. O schimbare a politicii este neapărat necesară. Consilierii preşedintelui trebuie acum să-l informeze că nu mai dispune de prea mult timp. Administraţia Bush a produs pe scena politicii externe un dezastru de proporţii, iar istoria va reţine două episoade: că acest preşedinte nu a vrut să audă semnalele de alarmă dar şi că ceilalţi nu le-au tras destul de puternic.”

Şomajul scade în Germania

Veşti bune în schimb din Germania unde pentru prima dată după 2002, cifra şomerilor a scăzut sub plafonul de 4 milioane. Evenimentul ar putea trece drept sdenzaţional dacă, scrie FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, scepticismul nu ar fi atît de adînc înrădăcinat în mentalitatea colectivă. Oricum, cotidianul de mare tiraj EXPRESS, îndrăzneşte să-şi exprime entuziasmul: în Germania se întîmplă în sfîrşit ceva! Si chiar TAGESSPIEGEL din Berlin renunţă la tonul critic explicînd şi de ce Germania este mai bine situată decît alte naţiuni industrializate: mai întîi, producătorii i şi-au sporit extrem eficienţa, un proces dureros soldat cu spulberarea multor visuri apoi, republica federală s-a reformat.

Chiar dacă sindicatele vor dori să mai lărgească cureaua trebuie să recunoaştem că Germaniei îi stă mai bine să fie suplă. Extinderea Uniunii Europene spre răsărit nu pare însă a stîrni prea mult entuziasm fiindcă - observă DIE PRESSE - dacă în 2004 primirea celor nouă noi membri era serbată cu şampanie, foc de artificii şi flori, primirea Bulgariei şi a României la 1 ianuarie în marea familie va fi mult mai modestă. Nu-i de mirare: un sondaj demoscopic european relevă că doar 45 % din locuitorii spaţiului comunitar sprijină această nouă extindere. Iar in Austria procentul susţinătorilor primirii celor două ţări este de doar 27%. Nici şampanie nici flori – fără bucurie, conchide ziarul austriac citat.