1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Refugiați în Europa - o criză fără sfârșit?

Emil Hurezeanu: DW a fost, este şi trebuie să ramînă Vocea Germaniei.

Deutsche Welle, între lumi şi în oglindă

Ocazia acestor aniversări, pe care Deutsche Welle, spre deosebire de oameni, le aniversează concomitent - pentru că acest post de radio este şi german şi internaţional - este pentru mine prilejul unei priviri în oglindă.

Mai întîi, priveşte în oglindă ascultătorul şi cititorul. Ani în şir, din România, pînă în l982 şi după 2002, anii cînd am părăsit ţara şi apoi m-am reîntors în ea, am remarcat, ca ascultător pe unde scurte, apoi ultrascurte şi, în cele din urmă ca cititor online, cît de distinctă, de neasemănătoare este Deutsche Welle. Nu avea nici vehemenţa Europei Libere, nici aplombul distant al BBC, nici aerul de siguranţă dat prin distanţă, la propiu şi la figurat al Vocii Americii. Nu are nici febrilitatea şi graba posturilor româneşti interne de azi, ci mai multă răbdare şi informaţie calmă şi comparată.

În limba română puteai auzi noutăţi despre România şi Germania, din Europa şi din lume. Corectitudine, familiaritate, expertiză, politeţe. Germania de vest era în timpul războiului rece un partener economic necesar, o democraţie eficientă şi calmă, locul de unde primeam Der Spiegel şi Die Zeit, patria mai veche şi mai nouă a clasicilor filosofi, muzicieni şi poeţi, dar şi atîtor prieteni germani din Sibiu şi Transilvania multiculturală, în care m-am născut, am învăţat, de unde am plecat şi unde m-am intors. Un mesaj complex, mereu înnoit şi îmbunătăţit despre Germania şi România, care a inclus dezacordul şi critica, în interesul lor, atît cît Cortina de fier a permis acest lucru.

După l983 şi pînă în l995 am fost redactor la Europa liberă, serviciul român, la München. Un post de radio american din Germania, a cărui misiune a fost deopotrivă transmiterea mesajelor libertăţii, în numele valorilor europene şi americane, dar din interiorul lumii germane.

Cînd în l995 am ajuns la Köln, la conducerea serviciului român al Deutsche Welle, am găsit acolo o atmosfera incitantă, cu oameni tineri şi foarte competenţi, gata să-si adapteze rolul la noile condiţii din Europa şi Romania. Atitudinii critice i s-au adăugat simpatia şi pedagogia nepaternalistă a fratelui mai mare, care încerca să-i arate calea fratelui mai mic. Au fost anii cînd România ajungea cu întîrziere în tabăra ţărilor europene democrate şi cu economie de piaţă. Erau şi primii ani cînd români din România, scriitori, politicieni şi ziarişti, de primă mînă, deveniseră colaboratorii postului de la Köln. Această asociere între privirea germană cu percepţia din interior a românilor asupra noilor evoluţii post război rece a fost mereu atuul indiscutabil al Deutsche Welle, cartea de vizită inconfundabilă prin care această instituţie s-a impus în mass media româneşti şi internaţionale.

In 2002 am făcut pasul înapoi, spre Romania. În anii din urmă am rămas colaboratorul frecvent al programului românesc în mai toate momentele dificile ale integrării României în comunitatea euro-atlantică. Am redevenit şi ascultător iar apoi, dupa ce frecvenţele din eter s-au ridicat defintiv la ceruri, am recunoscut tot mai mult amprenta Deutsche Welle şi pe online, şi la TV.

Deutsche Welle a fost , este şi trebuie să ramînă Vocea Germaniei.

O voce influentă, competentă, respectată dar şi îndrăgită. Vocea şi chipul noii Republici Federale a Germaniei, de care mă leagă atîtea lucruri, atît în intimitatea biografiei pesonale, cît şi pe platforma opţiunilor şi afinităţilor intelectuale. Am trăit în Germania ultimului deceniu al războiului rece. Apoi, de la Deutsche Welle, am fost martorul anilor care au urmat reunificării, ani de încercări grele dar şi de refacere a noii încrederi în misiunea umanistă reintregită a Germaniei europene.

În ultimii 10 ani, în sfîrşit, de la Bucureşti sau Sibiu, în această “brave new world”, în care Germania şi România sunt ţări alăturate în acelaşi demers euro-atlantic, navigînd şi pe valurile periculoase ale crizelor, am avut şansa să redevin ascultătorul, telespectatorul şi cititorul vocii de pe malul Rinului. Un far de pe malul drept al geopoliticii, mutat de la Colonia la Bonn, pe acelaşi mal drept

Cînd în decembrie 2006 l-am întîlnit pentru mai multe ore la Bucureşti pe fostul cancelar Helmut Kohl, căruia i-am luat un amplu interviu pentru televiziune, în pragul aderării României la UE, acesta mi-a spus, la un moment dat: “Se vede că aţi lucrat la Deutsche Welle. M-am simţit şi în Germania şi în România, în timpul discuţiei.”

Deutsche Welle , 60. Deutsche Welle Rumänisch, 50. Eu între ele. Sunt foarte recunoscător acestei şanse.