1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Emigraţia se reîntoarce cu faţa către casă

E scandalos ca un prim-ministru, care este şi candidat în alegerile pe care le organizează, să gireze un proces electoral în care mii de persoane sunt împiedicate să voteze.

default

Alegători români la coadă, în faţa Consulatului din München

Problema emigraţiei româneşti a fost categoric subestimată. Sunt probabil 3 milioane de români în străinătate şi, cu toate acestea, se reia aceeaşi rutină de la un ciclu electoral la altul, într-o totală ignorare a realităţii. Anul acesta au fost tipărite 600 000 de buletine de vot pentru străinătate şi au fost organizate 294 de secţii de votare, la fel ca în 2009, mizându-se pesemne, pe repetarea situaţiei de acum 5 ani.

Dar numărul românilor cu drept de vot este, după toate aparenţele, de cel puţin 3 ori mai mare. Criza din seara de 2 noiembrie, când jandarmii francezi au intervenit la Amabasada României de la Paris pentru a calma mulţimea revoltată era, în aceste condiţii, inevitabilă. Era logic că, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla ceva neobişnuit. Şi, de fapt, nici nu era nevoie de un spor spectaculos, căci MAE nu mizase cu adevărat pe prezenţa a 600 000 de votanţi, gândindu-se probabil că prezenţa la vot din 2009 va fi fost un record greu repetabil. În consecinţă totul a funcţionat cu indolenţa unei provincii aflate undeva la capătul lumii.

Conform datelor Biroului Electoral Central, în primul tur de scrutin din 2 noiembrie, la secţiile organizate în străinătate, au votat 161 054 de alegători. Cu exact 66 671 mai multe persoane decât în primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 22 noiembrie 2009, când se prezentaseră la urne 94 383 de persoane. Dar prezenţa în turul întâi din anul acesta a fost mai mare şi decât aceea din turul doi din 2009, când se înregistrase recordul de 147 754 de alegători.

Fenomenul acesta s-a manifestat peste tot în Europa occidentală. La Londra, de exemplu, acolo unde o mulţime de români au fost ţinuţi în stradă ore întregi fără să poate ajunge să voteze, au reuşit cu greu să-şi exprime opţiunea politică 5651 de alegători, mai mulţi decât în toată Marea Britanie în 2009, când votaseră numai 4041 de persoane.

La Paris, unde ambasada României a fost luată cu asalt ca la revoluţie, au votat duminică, la toate cele trei secţii, 5374 de persoane, spre deosebire de 2009 când în toată Franţa fuseseră la urne doar 4417 alegători. În Germania a fost exact la fel. În cele 5 secţii organizate la Stuttgart, München, Bonn, Hamburg şi Berlin au votat duminică 2 noiembrie, 8140 de alegători, aproape de trei ori mai mulţi decât în 2009, când se înregistaseră 2928 de votanţi. Putem continua cu aceste date, dar este suficient.

E clar că migraţia românească trece printr-o schimbare majoră de optică şi se reîntoarce cu gândul la ţara natală. E o repliere identitară provocată de criză, este vorba de altceva, nu putem spune. Dar e cert că interesul pentru România sporeşte şi s-ar putea ca în turul al doilea să se înregistreze un număr şi mai mare. Asta în cazul în care românii din emigraţie nu vor fi fost cu totul decepţionaţi de primirea care li s-a făcut.

Duminică seara, candidatul Victor Ponta a întârziat cu o oră momentul declaraţiilor cu toate că se afla pe primul loc în clasamentul sondajelor. A devenit clar din ce motiv. E de-a dreptul scandalos ca un prim-ministru care este şi candidat în alegerile pe care le organizează să gireze un proces electoral în care mii de persoane sunt împiedicate să voteze, şi nu oriunde, ci tocmai acolo unde se crede îndeobşte că opiniile îi sunt nefavorabile.

Decepţionant este însă şi modul în care a reacţionat ulterior, laolaltă cu ministrul de externe Titus Corlăţean. Nimeni nu şi-a asumat nicio răspundere, ba mai mult au sugerat că vor fi existat agenţi provocatori şi un aflux de votanţi anume dirijat căre ambasadele din marile capitale. În realitate era suficient să fi analizat mai atent procedeul pus în aplicare de secţiile de votare care a avut ceva de lumea a treia.

O foarte bună explicaţie a situaţiei şi totodată o soluţie bună a oferit, duminică seara, un fost dimplomat, care a scris pe blogul său:

„În afara României, votarea s-a desfăşurat cam aşa: oamenii au stat la coadă să ia un imprimat de declaraţie, apoi au stat undeva pe hol sau la măsuţe puse la dispoziţie de organizatori, şi au completat declaraţia. S-au prezentat cu ea la masa comisiei de votare, li s-a verificat identitatea şi au fost trecuţi pe listele de votare speciale. Au primit buletinul şi ştampila şi au votat. Marea întârzâiere a fost provocată de această completare a declaraţiei pe proprie răspundere. Care nu e un imprimat înseriat sau cu regim special. E pur şi simplu o declaraţie care ar putea fi făcută, la o adică, şi de mână. Soluţia pe care o propun eu este de a veni cu declaraţiile gata completate de acasă, mai puţin semnătura, care se va face în faţa comsiei, în acelaşi timp cu verificarea identităţii votantului. Nu există nici un argument împotriva acestei soluţii”. (Ioan T. Morar, fost consul la Marsilia, 2 noiembrie 2014)

Dar această soluţie pe care autorităţile ar trebui să o ia în calcul pentru turul al doilea nu poate fi decât o rezolvare de moment. În primul rând este inacceptabil ca procesul electoral să fie organizat prin aproximare, şi nu una de 10-20 000 de buletine de vot, ci una de ordinul milioanelor. MAE solicită de obicei autorităţilor electorale tipărirea a 600 000 de buletine, când ştie prea bine că alegătorii aflaţi în străinătate sunt mult mai mulţi. Nu vor veni toţi niciodată, dar nu poţi lăsa procesul electoral pe seama impresiilor şi a unor previziuni incerte. Ar trebui să se cunoască dinainte cu mai multă precizie care este numărul maxim de alegători care ar veni la urne şi întregul proces electoral să fie calibrat după acesta. Nici creşterea numărului secţiilor de votare nu poate fi decât un paleativ, căci nu poţi anticipa cu adevărat cine şi unde va dori să vină la vot.

Este uşor de văzut că singura soluţie raţională este adoptarea votului prin corespondenţă. Procedeul presupune, din punct de vedere tehnic, ca fiecare cetăţean român aflat în străinătate să se înscrie în prealabil la ambasadă pentru a putea primi apoi prin poştă scrisoarea securizată conţinând buletinul de vot. Aceasta este metoda civilizată care se aplică în toată lumea. Nu vor mai fi cozi la amabasade şi consulate, poliţiile locale nu vor mai fi alertate de scandaluri inexplicabile cu cetăţeni români, dar, mai întâi de toate, nu vor mai exista alegători excluşi şi umiliţi.