1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Eliberarea lui Jürgen Chrobog şi a familiei sale în Yemen

Peter Philipp/Catrinel Preda2 ianuarie 2006

Răpirile de străini ,monedă curentă de a exercita presiuni asupra guvernelor locale şi străine

https://p.dw.com/p/B1R0
Imagine: AP

După trei zile de captivitate, fostul secretar de stat în Ministerul federal de externe Jürgen Chrobog şi familia sa au fost puşi în libertate de către răpitorii iemeniţi şi aseară au revenit în Germania la bordul unui avion militar. Cazul familiei Chrobog dovedeşte încă odată că nu există siguranţă absolută, pericole existînd pretutindeni. In prima zi a Anului Nou în Yemen au fost luaţi ca ostateci cinci turişti italieni, răpitorii cerînd eliberarea unui membru al clanului lor.

Este o ironie a sorţii că tocmai Jürgen Chrobog, fost secretra de stat în Ministerul federal de externe, care a mediat în multe cazuri de luări de ostateci germani a căzut victimă unei astfel de răpiri. In prezent nici experienţa şi nici măsurile severe de sucuritate nu oferă o garanţie de siguranţă absolută. Desigur fiecare caz cu povestea lui, dacă ne gîndim la situaţia în care s-a aflat recent altă ostatecă germană, arheoloaga Susanne Ostfoff în Irak. Familia Chrobog s-a dus în Yemen în vacanţă pentru a vizita o ţară fascinantă, în care răpiurile de oameni au o tradiţie doar ca mijloc de a exercita presiuni asupra guvernului central. In cazul Irakului şi a altor regiuni periclitate ale planetei este normal să se ceară străinilor să nu călătorească acolo, pentru că-şi riscă viaţa şi pun în situaţii dificile guvernele de-acasă. Altfel stau lucrurile în Yemen .De aceea Ministerul de externe nu a avertizat în mod special faţă de pericolul unor călătorii în ţara reginei din Saba, dîndu-se doar indicaţii de a respecta anumite măsuri preventive. Ruta călătoriei familiei Chrobog a fost indicată de oficialii iemeniţi. In orice caz nu pot fi interzise călătoriile în toate ţările în care există riscuri, de exemplu în Egipt,Tunisia sau Turcia. Si lista ar putea fi completată cu uşurinţă. Din ea nu fac parte doar statele musulmane sau ţările lumii a treia, ci aşa cum au dovedit-o atentatele de la Madrid şi Londra şi ţările dezvoltate occidentale. Pericolele pîndesc de pretutindeni. Numai dacă te laşi copleşit şi înfricoşat de ele, teroriştii se pot declara învingători. Si răpirile din Yemen se încadrează în sfera terorismului, în pofida alinierii corecte la tradiţiile iemenite. Cine încearcă să obţină orice pe seama unor oameni nevinovaţi, acela practică terorismul. In Yemen s-ar putea reduce numărul de răpiri, dacă oamenilor le-ar merge mai bine, în casa cea mai săracă a lumii arabe şi dacă relaţiile s-ar democratiza. In ultimul timp însă, răpirile de străini par a fi redevenit în Orientul apropiat monedă curentă de presiune şi şantaj asupra guvernelor locale şi străine, aşa cum s-a întîmplat în anii 80 în Liban.