Elevul român: din nou la ruleta rusească

Cum vrea soarta şi Ministerul

Proiectul noii legi a Educaţiei Naţionale este bogat în măsuri de reformă. Unele se pot dovedi în timp a fi binevenite, ca de exemplu prelungirea ciclului gimnazial cu un an. Clasa a 9-a va deveni ultimul an din seria învăţământului obligatoriu, măsură ce va creşte expunerea la educaţie a copiilor din zonele rurale defavorizate.

Pe de altă parte, noua metodologie de admitere la liceu va perpetua deja tradiţionalul trafic cu note pe ruta părinţi ambiţioşi – profesori sărăciţi. Dincolo de toate aceste plusuri şi minusuri naturale ale legii, este promovată cu inconştienţă precaritatea celor mai importante examene din viaţa unui elev: admiterea la liceu şi bacalaureatul îşi schimbă forma pentru a patra oară din 2005 încoace.

Viaţa elevului român este plină de imprevizibil: nimeni nu-şi poate programa traiectul şcolar pe întreaga perioadă a liceului. Dacă în clasa a 10-a istoria e importantă pentru nota finală, când termini liceul e posibil ca psihologia să devină esenţială. Ceea ce contează sunt dispoziţiile şi opiniile personale ale ministrului în exerciţiu. Politica educaţională în România nu pare a fi croită după o strategie de stat, ci după o discuţie la cafea.

Şcoala - mizilic

Educaţia este accesibilă celor mai mulţi, dar este o accesibilitate care banalizează calitatea de elev premiant, calitatea de student şi chiar pe cea de masterand. Să ajungi student astăzi în România este un mizilic.

În facultăţile româneşti intră turme dezorientate şi ies haite înfometate. Cui foloseşte faptul că, spre deosebire de ţările lumii a treia, şcolile României nu duc lipsă nici de caiete şi nici de creioane? Cui foloseşte că cei mai mulţi elevi români nu sunt siliţi să muncească după orele de şcoală pentru a se întreţine?

În clasamentele mondiale ale performanţelor în cercetare, România nu se situează prea mult deasupra unor ţări subdezvoltate. Deşi România face parte din Uniunea Europeană, nu din supranumita lume a treia.

Rolul Ministerului Educaţiei este acela de a arăta nordul pe harta şcolilor româneşti. Dar atunci când însăşi busola o ia razna, nu-ţi rămâne decât să o arunci şi să te orientezi primitiv, după muşchiul de pe copaci. Primitivism: aceasta este cea mai potrivită caracterizare pentru sistemul educaţional din România.

Unul dintre atributele esenţiale ale civilizaţiei, predictibilatea, a fost extirpat din şcoala românească. Ceea ce nu a reuşit comunismul să distrugă în 50 de ani, au reuşit politicienii de tranziţie să demoleze în 20.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Ovidiu Suciu