Efectele perverse ale votului uninominal

Partidele mici şi fără istorie sînt, la prima vedere, cele mai interesate să atragă persoane cu mare capital public. Partidul Verde, de exemplu, un partid ecologist fără şanse teoretice i-a cooptat pe Gheorghe Zamfir, Mihai Constantinescu şi Ionuţ Dolănescu.

Votul în circumscripţii uninominale oferă, în principiu, unor partide mici şansa de a trimite doi-trei deputaţi în Parlament, dar legea actuală (care amestecă sistemul majoritar cu cel proporţional) ar putea să le contrazică brutal aşteptările. Modul de distribuire a mandatelor ar putea să lase în afara Parlamentului un candidat care a cîştigat alegerile în colegiul său, dar al cărui partid nu a reuşit să obţină în total 5% din voturi.

Partidele mari sînt, de aceea, interesate şi ele să propună candidaţi de mare popularitate. Un cîntăreţ de succes ca Victor Socaciu ar putea aduce multe voturi pentru PSD, care la redistribuire ar propulsa în Parlament cadre de partid fără un profil public proeminent. De fapt acesta este rostul vedetelor: să aspire voturi redistribuibile.

PNL a negociat la rîndul său cu Florin Călinescu, care va candida într-un colegiu din judeţul Argeş. Sub sigla PNL va candida şi Dida Drăgan în sectorul 2 din Bucureşti şi Mihai Pocorschi în judeţul Tulcea.

PRM-ul care a iniţiat în România această tehnică electorală va propune în continuare pe Irina Loghin, iar PC pe boxeurul Mihai Leu.

PDL a fost mai puţin norocos. Tentativele sale de a aduce sub steagul său mari vedete a eşuat pînă acum, iar candidatura lui Cătălin Avramescu, redutabil debateur de televiziune a eşuat mai înainte de a se produce.

Votul în circumscripţii uninominale a provocat nu doar o logică competiţie pentru cooptarea vedetelor aspiratoare de voturi, dar şi comportamente suprinzătoare. PNL, de pildă, a anunţat că sub sigla sa va candida Petre Roman într-un colegiu pentru românii din străinătate.

Petre Roman este şi el o vedetă, într-adevăr, dar una cel puţin controversată. În cazul său notorietatea pozitivă şi cea negativă sînt greu discernabile. În plus PNL-ul s-a străduit mereu să decredibilizeze PD-ul, prezentîndu-l insistent ca pe o ramură a FSN-ului din anii 90. Or, ce poate fi mai reprezentativ pentru FSN decît Petre Roman?

Fostul premier din anii 90 a fost prezentat cu multă căldură în şedinţa festivă a PNL de Bogdan Olteanu, care a afirmat că liderul Frontului fusese de fapt un “liberal”.

“Liberalismul” lui Petre Roman a însemnat însă cenzură totală la televiziunea publică şi restrîngerea brutală a libertăţii de exprimare a Opoziţiei politice. În plus este paradoxal că o lege menită să înnoiască clasa politică reuşeşte pînă la urmă să o recicleze pe cea mai veche.