Efectele curative ale crizei

Înainte de asumarea programului anticriză, PDL a semnat un acord cu UNPR, partidul migranţilor, dar a încheiat şi un pact mult mai solid cu UDMR, concedînd, în contextul legii educaţiei, ca două discipline cu maximă încărcătură emoţională, precum Geografia şi Istoria patriei, să fie predate şi în ungureşte.

PDL a combătut în trecut cu destulă obstinaţie revendicările maghiare nu doar în Parlamentul de la Bucureşti, nu doar la Cluj, în Consiliul Municipal sau la Universitate, dar şi în Parlamentul European, acolo unde Marian Jean Marinescu părea să aibă ca misiune interceptarea şi anihilarea iniţiativelor maghiare. De altfel, şi în actuala legislatură, Marian Jean Marinescu, Traian Ungureanu şi alţii, au aceeaşi preocupare principală.

Traian Ungureanu a spus aproape explicit că tema interzicerii mineritului cu cianuri, pentru care au pledat şi ungurii în Parlamentul European, este un complot antiromânesc. Subiectul acesta – suţinea recent în plen Traian Ungureanu – is a pure political plot, după care, pe blogul său personal, a fost mai explicit: „E greu de spus care e dedesubtul acestui interes aparte al politicienilor maghiari, dar e cert că obsesia pentru Roşia Montană e profund suspectă". Între pledoaria lui Traian Ungureanu şi alarmele lui Corneliu Vadim Tudor nu ar mai fi nici o diferenţă dacă PRM nu ar fi astăzi adversarul proiectului de la Roşia Montană.

Antimaghiarismul acesta este însă migrator şi trece cu uşurinţă de la un partid la altul. PNL, de pildă, trecut acum în opoziţie, nu doar că n-a votat legea educaţiei, dar a boicotat votul cu declaraţii pompoase din registrul consacrat al PUNR-ului. Eugen Nicolăescu a luat locul absentului şi mai autenticului Gheorghe Funar, declarînd că legea este „antinaţională".

Dar, ori de cîte ori un partid are nevoie de argumente tari recurge la poziţii antimaghiare. PSD, la rîndul său, îndată ce a trecut în opoziţie, a recîştigat tonul profetic al naţionaliştilor români de odinioară. De fapt, opozanţii care critică populismul celor de la guvernare nu bagă de seamă că nu fac decît să schimbe între ei rolurile şi versiunile populismului.

Un partid, dacă nu plînge făţarnic pe umerii pensionarilor şi şomerilor, se prezintă ca paznic al românismului, asta în cazul în care nu face şi una şi alta. Dar criza economică e constrîngătoare şi uneori, la fel ca o dietă severă, are şi urmări curative. La Bucureşti cel puţin, PDL a lăsat deoparte vigilenţa antimaghiară şi nu doar că a inclus în programul de guvernare legea minorităţilor, dar a acceptat şi amendamentul ungurilor la legea Educaţiei. Ce părea cu totul inadmisibil ieri, trece astăzi drept ceva cu totul banal.

Autor:Horaţiu Pepine
Redactor:Rodica Binder