Educaţia – doar un factor economic? Despre noul studiu Pisa

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, OECD, consideră studiul Pisa ca un indicator al necesităţii de reformă a societăţii germane. Aşa se explică agitaţia germanilor în jurul rezultatelor studiului comparativ internaţional al performanţelor şi aptitudinilor şcolare ale elevilor de 15 ani. Căci performanţele elevilor germani sunt la fel de mediocre ca şi strădaniile politicienilor, de a restructura ţara în pas cu secolul 21.

Germania suferă, după cum ştie toată lumea, de un nivel constant ridicat al şomajului, de visteria goală. Până acum nu a putut elabora un concept eficient, care să-i permită o poziţie privilegiată în planul global al pieţei mondiale. Resursa principală de la care se aşteaptă salvarea este capitalul uman, căci educaţia a devenit, nu numai în Germania, de mult timp resursa de bază a economiei naţionale.

De aceea studiul Pisa testează în ce măsură elevii şi-au însuşit, până la sfârşitul învăţământului obligatoriu, deprinderile indispensabile în viaţa profesională şi socială, şi anume tehnicile culturale precum cititul, scrisul şi socotitul, dar şi aptitudinea secundară de a combina deprinderile în mod raţional.

Sistemul german de învăţământ necesită urgent o reformă, fapt cunoscut de oricine are o legătură cu şcoala, fie că este vorba de profesori, elevi sau părinţi. Proiectele de reformă sunt însă elaborate sub presiunea sporii puterii economice a Germaniei, amănunt care dă de gândit, căci atât dezvoltarea individuală a elevilor cât şi definiţia generală a conceptului de ”educaţie” joacă în contextul dat un rol secundar. Din acest motiv, în landurile germane au loc, de la publicarea rezultatelor primului studiu Pisa în anul 2000 încoace, o serie de reforme necoordonate şi divergente, dar care acţionează în aceeaşi direcţie. Performanţa – doar ea contează şi trebuie să fie superioară atât concurenţei internaţionale, cât şi celeia în plan federal.

Rezultatul ameliorat al ultimului studiu se datorează ”gimnaziaştilor”, cum sunt numiţi liceenii germani. Categoriile cu probleme, şi anume elevii din mediile sociale defavorizate sau din rândul imigranţilor, au fost însă pierdute din vedere în goana după succes. Pentru a-i ajuta pe aceştia să-şi dezvolte deprinderile şi aptitudinile, ar trebui schimbaţi o serie de factori: o educaţie preşcolară mai bună, mai multe cadre didactice în şcoli şi astfel clase cu un număr mai mic de elevi, metode didactice deschise/flexibile, o implicare mai puternică a părinţilor în instituţiile şi procesulde învăţământ şi, în cele din urmă, profesori dispuşi să evolueze, ei înşişi, necontenit. ”Pisa nu încearcă decât să aducă lumină în sistemul de învăţământ”, spune coordonatorul OECD, Andreas Schleicher, ”căci există prea multe diferenţe”.

Ţările care au obţinut cele mai bune rezultate la studiul Pisa, sunt: Danemarca, Canada, Finlanda şi Suedia. Aici calitatea tuturor şcolilor este foarte bună iar concurenţa între şcoli nu există. În acelaşi timp, elevii nu acordă prea multă importanţă performanţei şi succesului. Cu alte cuvinte, educaţia este de aceea foarte bună, pentru că se concentrează asupra conceptului de educaţie în sine. Această revelaţie nu a pătruns încă în Germania, dar poate într-o bună zi, ar putea avea efecte favorabile şi asupra puterii economice germane.