Ecranul-doică

Pironit în faţa ecranului, pielea netedă şi îmbujorată a ţâncului prinde repede nuanţele albăstrii ale imaginilor: clipuri publicitare, desene animate robotizate, clipuri muzicale. Orice este absorbit de creierul avid de informaţii al copilului cuminţit prin puterea hipnotică a ecranului.

Toleranţă sau severitate?

Fenomenul nu este nou şi nici specific exclusiv României. Cu cât puterea financiară a familiilor este mai redusă, cu atât ecranul-doică este mai des folosit. Ieftin şi sigur. Ba, mai mult: circulă zvonuri care susţin că un copil înţepenit cu orele în faţa desenelor animate în limba engleză va avea lipici mai mare pentru limbile străine. Pe de altă parte, părinţii care interzic copiilor să se uite la televizor sunt adesea catalogaţi ca fiind prea severi, însă decizia acestora ar putea fi cea mai corectă.

Începutul lui martie a adus în lumea pediatriei rezultatele unui proiect de cercetare intitulat Youth Lifestyle Study, care a încercat să determine dacă există o legătură între expunerea îndelungată a copiilor în faţa unui ecran, fie el de televizor sau de computer, şi dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă. Au fost urmărite două grupuri de adolescenţi: primul grup în 1985 şi cel de-al doilea în 2005. Atât pentru adolescenţii anilor ‘80 cât şi pentru cei din prezent, un număr îndelungat de ore petrecute în faţa computerului sau a televizorului aduce serioase tulburări relaţionale. Atât relaţiile cu prietenii cât şi cele cu părinţii sunt deteriorate în cazul celor care îşi petrec mai mult de două ore zilnic în faţa ecranului.

Echilibru în toate

Aceste date noi vin să completeze tabloul creat deja de alte studii, cum ar fi cel al psihologilor britanici de la Leeds University, care au constatat că există o legătură evidentă între depresie şi utilizarea excesivă a reţelelor de socializare de pe Internet.

Deşi în România nu există încă studii care să ţintească spre acest tip de comportament, succesul pe care reţeaua virtuală „Hi5" îl are în rândul adolescenţilor români ne face să bănuim existenţa unui anumit procent de adolescenţi care suferă de dependenţă de Internet. Cel puţin în Marea Britanie, numărul dependenţilor de ecranul computerului sau al televizorului îl depăşeşte pe cel al dependenţilor de jocurile de noroc. Şi cum orice comportament obsesiv nu apare brusc ci se dezvoltă în timp, numărul orelor petrecute de copii în faţa televizorului devine esenţial pentru conduita adolescentului de mai târziu.

Ecranul-doică nu vă va transforma copilul într-un adolescent sănătos şi inteligent, ci într-un tânăr introvertit cu probleme grave de comunicare. Şi pentru această constatare nu e neapărată nevoie de studiile psihologilor şi ale medicilor, ci de folosirea bunului-simţ care ne spune că orice exces este nesănătos.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Cristian Ştefănescu