1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Economia şi alegerile din toamnă

Campania politică din acest an e complicată de faptul că guvernul stângii vorbeşte insistent despre reducerea fiscalităţii, răpind dreptei argumentele preferate.

Alegerile prezidenţiale din această toamnă depind în bună măsură de performanţa guvernului. Ceea ce militanţii partidelor de dreapta ezită să discute este relaţia dintre economie şi vot. Realitatea este că stabilitatea economică, şomajul relativ scăzut şi mai ales optimismul populaţiei cu privire la situaţia economică lucrează în favoarea forţelor guvernamentale. Votul în beneficiul PSD la alegerile europene nu poate fi scos din contextul acesta. Recent, ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, anunţa că România a îndeplinit criteriile nominale pentru aderarea la euro şi că guvernul din care face parte a stabilit anul 2019 ca ţintă pentru adoptarea monedei comune, bazându-se pe ritmul relativ bun de creştere anuală, care ar putea fi confirmat şi în 2014. Iar opoziţia nu l-a contrazis.

Nu ştim câtă voinţă politică reală se află în spatele acestor anunţuri şi câtă campanie de imagine în ajunul alegerilor europene, dar situaţia echilibrată a României a fost confirmată de toate forurile relevante, FMI, UE şi nu în ultimul rând agenţiile de rating. Cea mai sceptică agenţie, Standard & Poor's, ridica cu două săptămâni în urmă ratingul României de la BB+ la BBB-. Preşedintele Traian Băsescu, care s-a implicat personal în susţinerea unui partid de opoziţie, nu a putut evita în exercitarea funcţiunilor sale publice să vorbească despre evoluţia economică încurajatoare a ţării. De altfel rolul său este dificil, căci în anumite contexte e îndemnat să sublinieze aspectele pozitive ale ţării sale, iar în altele, să pună în lumină defectele guvernului.

Guvernul nu şi-a epuizat se pare atuurile. Ministrul Finanţelor Publice, Ioana Petrescu, a anunţat joi, în cadrul unui bilanţ după 3 luni de la preluarea mandatului, că îşi propune să reducă CAS cu 5 puncte procentuale, o veche promisiune a tuturor formaţiunilor liberale. De fapt guvernul vorbeşte mult şi periodic despre acest subiect tocmai pentru a răpi dreptei argumentele preferate. Nu este sigur că e prudent să reducă de pe acum contribuţiile sociale, dar guvernul ar putea-o face tocmai pentru că este împins de competiţia electorală. Ministrul Ioana Petrescu a spus joi că măsurile pe care intenţionează să le ia (reducerea CAS, simplificarea sistemului fiscal şi reducerea birocraţiei) trebuie să fie însoţite de o îmbunătăţire a colectării impozitelor.

Aşadar se simte în aer presiunea politică a momentului, care tinde să învingă prudenţa. Un alt aspect important – şi care de regulă a fost neglijat – este relaţia cetăţeanului cu Fiscul. La acest capitol, Ioana Petrescu a făcut promisiuni generoase: va simplifica procedurile, va extinde posibilitatea comunicării electronice a informaţiilor în avantajul fiecărui contribuabil. Ca explicaţie a optimismului cu care a făcut promisiunile de mai sus, ministrul Ioana Petrescu a declarat că nivelul colectării impozitelor a fost mai bun anul acesta decât anul trecut.

Cât priveşte mediul de afaceri, ministrul a promis să opereze modificările cerute de companii în cazul celebrei ”taxe pe stâlp”. În schimb cota unică va rămâne la fel, nu doar anul acesta, dar şi în 2015. Paradoxal, un guvern al stângii nu mai simte nevoia să vorbească despre mărirea salariilor, ci despre încurajarea mediului de afaceri. În 2008 era exact invers: dreapta vorbea numai despre salarii.

Contează mult aşteptările publice. Între 2004 şi 2008 economia cunoscuse creşteri remarcabile şi personalul bugetar avea impresia că nu beneficiază destul de prosperitatea mediului privat. După creşteri de 6%,7% şi 8% pe an, cu un partid de dreapta la cârma statului, tema salariilor profesorilor avea să definească în mod dramatic campania electorală, cu toate că guvernul nu fusese deloc zgârcit cu cheltuielile publice. Dar, aşa cum spuneam, nivelul aşteptărilor subiective depăşise cu mult limitele realităţii. Pe atunci dreapta încerca să întreacă stânga, iar astăzi este invers. Guvernul Ponta pare mai preocupat decât oricare alt guvern PSD din trecut să răspundă unor revendicări liberale. Să nu uităm că în ciuda promisiunilor din campania din 2012, guvernul Ponta a încercat să adopte o legislaţie favorabilă exploatării aurului la Roşia Montana şi a încurajat compania Chevron să continuie explorările pe terenurile concesionate. Exact ce promisese să facă guvernul Ungureanu în scurta sa existenţă.

Într-un sondaj de opinie realizat de IRES în luna martie a acestui an, la întrebarea: ”În general sunteţi pesimist, optimist sau rezervat când vă gândiţi la viitor?” răspunsurile se distribuie relativ echilibrat: 42% optimist, 37% rezervat şi 19% pesimist. Ce interpretare putem da acestui tablou? După şocul crizei, aşteptările sociale au scăzut mult şi lumea s-a obişnuit cu puţin. Cheltuielile sociale au sporit, dar în limite supravegheate de FMI, iar stabilitatea, şomajul redus şi micile sporuri câştigate în ultimii doi ani au eliminat revendicările radicale. În acest context, partidele de opoziţie par mai curând dezavantajate.