Ecologism versus provincialism

De la neo-conservatori care spun că încălzirea globală ţine de ciclurile solare şi până la ecologiştii care găsesc în activitatea omului principalul motiv al schimbărilor de climă, este o diferenţă de abordare de la cer la pământ.

Neo-conservatorilor (un curent politic la modă în ultimul timp) nu prea le pasă de efectele de mediu şi consecinţele sale asupra creşterii temperaturii. Ei le pun pe seama ciclurilor planetei sau pe perioadele în care s-au înregistrat o activitate solară accentuată. Neo-conservatorii se ameţesc cu ideea că au existat şi perioada glaciaţiunilor şi epoci mai calde. Ca atare, omul nu-i rămâne altceva de făcut decât să îşi vadă de treabă şi s-o lase mai moale cu poluatul. Ca şi abordarea lor din Irak, neo-conservatorii rămân cei mai reticenţi, chiar şi atunci când dovezile ştiinţifice privind schimbările climatice sunt clare ca lumina zilei.

O altă abordare mult mai realistă a constat în faptul că încălzirea globală are consecinţe dramatice pe termen scurt. Tsunami, găurile în stratul de ozon sau schimbările din regiunile polareau repercusiuni grave asupra condiţiilor zilnice de viaţă a miliarde de persoane. Mai mult, unii oameni de ştiinţă afirmă că schimbările climatice au ajuns în stadiul de ireversibilitate.

Dintre politicienii responsabili, se remarcă Al Gore, fostul vice-presedinte al Statelor Unite ale Americii. Autorul cunoscutei lucrări “Un adevăr incomod”, Al Gore a fost învins în alegerile prezidenţiale de George W. Bush, dar a câştigat Premiului Nobel pentru Pace pentru implicarea sa în problemele ecologice. Gore a lansat o campanie de mobilizare a 10 milioane de voluntari care să-i forţeze pe politicieni să reducă încălzirea globală.

90% activitatea umană este cauza încălzirii globale, după cum se afirmă într-un raport publicat la Paris, sub egida ONU de Comisia Interguvernamentală asupra Schimbărilor Climatice.

În aceste condiţii a afirma referitor la campania „Ora Pământului” (o mobilizare palidă în comparaţie cu efectele încălzirii globale) că „nicăieri nu se va găsi acest gen de campanie într-o postură mai grotescă decât în zonele în care oamenii n-au nici ce aprinde pe masă” este cel mai bun exemplu de provincialism autohton de care dau dovadă analiştii cu sumane intrate la apă.

În aceste condiţii, iniţiativa Comisiei temporare pentru schimbări climatice a Parlamentului European (CLIM) care a solicitat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 50-85% comparativ cu nivelul din 2000 este un fapt îmbucurător.

Europarlamentarul Adriana Ţicău, membru al Comisiei temporare a declarat în exclusivitate pentru Deutsche Welle:

„Noi am votat în cadrul Comisiei pentru schimbări climatice un raport, deocamdată este vorba de un raport intermediar care analizează datele ştiinţifice existente în acest moment privind schimbările climatice. Mandatul Comisiei este acela de a realiza un raport care, pe baza acestor date ştiinţifice să creioneze nişte linii directoare pe care Uniunea Europeană să le urmeze. Mă refer aici la un plan de acţiuni dar şi la măsuri legislative care să ducă la reducerea cauzelor care duc la schimbările climatice.”

În raportul final al Comisiei, ce va fi realizat în câteva luni, se vor formula propuneri privind viitorul politicilor integrate ale UE în domeniul schimbărilor climatice, pe baza tuturor informaţiilor pe parcursul activităţii sale, urmând a fi inclusă şi poziţia PE la negocierile privind cadrul internaţional pentru politica referitoare la climă după 2012.

Comisia pentru schimbări climatice a Parlamentului European este o comisie temporară, ce a fost înfiinţată la 25 aprilie 2007 până în mai 2008 şi al cărui mandat a fost prelungit cu încă 9 luni. Principala atribuţie este formularea unui raport privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice care este aşteptat să fie dat publicităţii în luna decembrie, anul curent.