1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

E sau nu nevoie de un Minister al Internetului?

Internetul nu mai este o nişă. Partidele germane au deschis ochii şi înţeleg că este nevoie de o agendă digitală. Şi, poate, chiar de o instituţie guvernamentală cu atribuţiuni de profil.

Când Angela Merkel a spus despre internet că este un fel de teren virgin, unii au râs, alţii au ridicat sprânceana şi au privit neîncrezător - să fie totul în regulă cu Angela Merkel, de iese aşa, în decor, cu această afirmaţie? Păi, se ştie asta şi la Berlin: planeta s-a digitalizat în ritm galopant, de-a lungul anilor din urmă. Germania este şi ea digitalizată - de la viaţa de zi cu zi până la macroeconomie. Doar lumii politice îi lipsesc reperele şi caută să formuleze corect întrebările care să ducă la răspunsurile aşteptate. Între timp se discută tot mai intens despre necesitatea unui "minister al lumii digitale".

Până în prezent, tot ce ţinea de legislaţia digitală se încadra în subordinea Ministerului de stat pentru Cultură şi Educaţie - la pachet cu teatrele de operetă şi festivalurile de film. De fapt, internetul nu a fost niciodată un subiect serios. Dar lucrurile se schimbă - din mers. Philipp Mißfelder, şeful tineretului conservator, creştin-democrat/ creştin-social (Junge Union - JU), a afirmat, într-o discuţie cu reporterii Deutsche Welle, că este nevoie de oameni care să exploateze creativitatea şi oportunităţile internetului, nu de persoane care să încerce să instaureze o disciplină militărească în internet. "Afacerea NSA a demonstrat că subiectul afectează viitorul ţării", a comentat, la rândul lui, Lars Klingbeil, specialistul în internet al grupului politic social-democrat din Bundestag. Discuţiile nu se poartă în registrul culorii politice, mai degrabă se poate observa un clivaj (transpartinic) între generaţii.

Există un grup de lucru dedicat agendei digitale şi care elaborează o posibilă strategie guvernamentală în domeniu, în eventualitatea unei guvernări comune conservator-sociale. Forma umbrelei sub care să se strângă întregul set de reglementări rămâne, însă, un subiect pe care îl vor negocia şefii partidelor, când îşi vor împărţi portofoliile. Dar nevoia unei instanţe guvernamentale este unanim acceptată - care, de exemplu, să se ocupe de extinderea la nivelul întregii Germanii a internetului pe bandă largă, de protecţia ofertanţilor de wi-fi gratuit sau de garantarea neutralităţii internetului.

Disjuncte sunt părerile când vine vorba despre protecţia datelor. Conservatorii - şi mai ales ministrul creştin-social de Interne, Hans-Peter Friedrich, solicită cu insistenţă dreptul de supraveghere sporită asupra informaţiilor virtuale. Markus Beckedahl, fondatorul blogului netzpolitik.org, se întreabă dacă pretenţiile ministrului ţin de pofta serviciilor secrete de avea totul sub control sau de necesitatea constituţională de a proteja drepturile fundamentale ale cetăţenilor, ceea ce, de altfel, este şi obligaţia Guvernului.

Ca şi în cazul ecologiei, este nevoie de o mişcare a tineretului pentru a pune în mişcare lumea politică şi a genera un cadru de reglementare. Poate că succesul temporar obţinut, în 2009, de Partidul Piraţilor să fi fost pentru lumea digitală echivalentul imboldului dat protecţiei mediului prin apariţia Verzilor, în 1983. Iar cei care pun presiune pe lumea politică acum sunt tinerii care, până de curând, erau percepuţi ca nişte marginalizaţi, nişte personaje complicate şi asociale, încremenite în colţişoarele lor de lume virtuală. Doar că digitalizata lume virtuală este, de fapt şi de drept, parte din viaţa cotidiană. Şi încă se mai face...