1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Eşecul SUA în Orientul Apropiat

Zilnic, americanii sunt confruntaţi cu informaţii alarmante provenite din Orientul Apropiat. Statele Unite îşi pierd tot mai mult influenţa în zonă. Mulţi îl acuză pe preşedinte de eşecul politicii în regiune.

"Statele Unite au renunţat la rolul de susţinător al securităţii şi dialogului în Orientul Apropiat", critică Hassan Mneimneh de la German Marshall Fund în interviul acordat Deutsche Welle. În numai câţiva ani, Orientul Apropiat s-a transformat întrun focar de criză periculos. Pe lângă conflictele din Libia, Egipt, Iran şi Siria, recentele confruntări dintre palestinieni şi israelieni şi mai ales sângeroasele lupte din Irak ţin opinia publică cu sufletul la gură.

Hassan Mneimneh este de părere că preşedintele Obama este şi el responsabil de catastrofa din Orientul Apropiat. "Mare parte din haosul actual din regiune este rezultatul unui vacuum, pe care l-au lăsat în urmă Statele Unite ale Americii." Expertul mai adaugă că SUA nu au nici o viziune strategică şi că nici nu mai reprezintă un factor de stabilitate pentru aliaţii regionali.

A pierdut Obama Orientul Apropiat?

Expertul pe probleme de securitate Victor Davis Hanson merge pe aceeaşi idee şi descrie într-un articol apărut în publicaţia online National Review, "Cum a pierdut Obama Orientul Apropiat". Cu un ton aspru, profesorul de la Universitatea de elită Stanford din California îl acuză pe preşedinte că pune politica şi ideologia înaintea victoriilor obţinute cu greu în regiune.

Publicaţia Washington Post califică luptele din Irak ca fiind un exemplu dur al prefiguratului eşec al politicii americane pentru Orientul Apropiat.

Des invocata teză a adminsitraţiei Obama, referitoare la susţinerea unui guvern de "includere", format din şiiţi, suniţi şi kurzi, ca fiind singurul care ar împiedica o catastrofă şi mai mare se dovedeşte a fi doar o "Fata Morgana". Mult mai eficientă ar fi o analiză reală a situaţiei actuale din Irak.

Mneimneh deplânge lipsa unei politici vizionare: ştiu că sună dur, dar altfel nu pot explica de ce Siria a devenit o pepinieră de jihadişti, mai mare şi mai periculoasă decât cea din Afganistan". În urmă cu câţiva ani, pericolul putea fi prevenit cu mijloace relativ reduse. "Astăzi trebuie să mobilizăm mari resurse pentru a reduce pagubele actuale din Siria şi Irak".

Planuri nerealiste

Jurnaliştii de la Washington critică atitudinea administraţiei Obama de a-şi fixa strategii nerealiste pentru Orientul Apropiat. Astăzi ştim cât de nerealiste au fost ideea retragerii preşedintelui Assad ca şi speranţa că prin susţinerea generalilor pucişti din Egipt, ţara s-ar întoarce la mult lăudata democraţie.

Un alt punct slab identificat de Hassan Mneimneh de la German Marshall Fund este schimbarea frecventă a atitudinii preşedintelui Obama. În ultimii ani au existat "trei doctrine Obama", toate contradictorii. În prima doctrină, definitorie a fost "caracterul unic american", aplicat în cazul Libiei, astfel încât politica externă americană nu ar fi ghidată doar de interese, ci mult mai mult de valori. Cea "de-a doua doctrină ameţitoare" s-a construit pe mult explicata linie roşie a lui Obama, pe care preşedintele Siriei ar fi depăşit-o prin folosirea armelor chimice şi care ar fi urmat să fie sancţionată cu atacuri aeriene, la care s-a renunţat ulterior. În discursul referitor la politica extrenă, Obama a mai făcut o "voltă de 180 de grade" şi a repoziţionat interesele politice în centrul deciziilor administraţiei, indiferent care sunt valorile periclitate.

În Orientul Apropiat, America a reuşit să se distanţeze de prieteni, să încurajeze duşmanii şi să amplifice prezenţa reţelelor islamiste, acesta este bilanţul pe care îl face Victor Davis Hanson în National Review.

Americanii îşi pierd influenţa

Este greu de crezut şi că premierul irakian, Nouri al-Maliki, va respecta condiţia americanilor de a forma un guvern de unitate naţională, care să includă reprezentanţi ai tuturor religiilor şi grupurilor minoritare. Pare relativ uşor de acceptat că americanii refuză să susţină militar lupta împotriva grupării teroriste ISIS, atât timp cât cerinţa nu este respectată. În mod evident, Iranul şi alţi aliaţi compensează lipsa sprijinului american.

Americanii mai pot schimba situaţia din Orientul Apropiat fără a plăti un preţ foarte mare, susţine Hassan Mneimneh de la German Marshall Fund. Pentru reluarea poziţiei de lider de către SUA nu se impune activarea trupelor terestre în regiune. Şi nici banii nu vor contribui la refacerea bunului renume. Mneimneh recomandă mai degrabă o viziune credibilă pe care SUA să o prezinte şi să o susţină până la capăt.