1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Eşec pe toată linia

Copios, cu nerv şi cu poze, nu tabloidele, ci presa premium tematizează divorţul fostului preşedinte german Wulff, dilema liberalilor şi epopeea interminabilă a noului aeroport berlinez.

Prezentul este marcat de evenimente mult mai grave şi întristătoare decît despărţirea ex-preşedintelui Germaniei Christian Wulff de mai tînăra şi blonda sa consoartă, Bettina. Şi totuşi, atenţia mărită cu care marile ziare germane tratează vestea divorţului, nu este rezultatul străduinţelor de a ostoi setea de senzaţional a cititorilor ci consecinţa insistenţei cu care fostul cuplu prezidenţial a atras asupră-i lumina reflectoarelor de care, şi după ce a părăsit Palatul Bellevue, nu s-a mai putut feri, chiar cînd şi-ar fi dorit-o cu orice preţ.

DIE WELT publică pe prima pagină o imagine în culori a cuplului Wulff, din vremurile bune, în cuprins un scurt comentariu moralizator şi pertinent la nefericita istorie a celor doi şi la dramatica prăbuşire din funcţie a unui preşedinte prins în mrejele unor relaţii dubioase şi cercetat de procuratură, iar pe o întreagă pagină, cronica unui divorţ dinainte programat. Povestea lui Christian Wulff este amară. El a fost, ca puţini alţii, un mai tînăr purtător de speranţe în cea mai înaltă funcţie în stat. Si ca nimeni pînă la el, în această funcţie, s-a rătăcit într-o lume a aparenţelor, a lăcomiei şi complicităţilor, aducînd astfel prejudicii grave mandatului, opinează FLENSBURGER TAGEBLATT.

Strălucirea a fost doar o amăgire, titrează FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG o evocare a măririi şi decăderii lui Christian Wulff, amintindu-le cititorilor, în chenar, că mariajele politicienilor nu sunt şi cele durabile. Acelaşi ziar, relevă într-o excelentă analiză, convergenţa dintre funcţia de preşedinte, exigenţele politice şi viaţa particulară. Autorul articolului atrage atenţia asupra faptului că nevoia cetăţenilor de a fi reprezentaţi poate fi foarte diferit percepută, mai ales de un preşedinte a cărui funcţie este prin excelenţă una reprezentativă. Dacă acest preşedinte nu este pe deplin elucidat asupra mandatului şi menirii sale oficiale, lăsîndu-se sedus de toanele anturajului său şi ale opiniei publice, el are mult de pierdut.

Chiar dacă admitem că întreaga poveste seamănă cu un roman al vieţii particulare a ex-preşedintelui Wulff, ceea ce s-a întîmplat cu el spune mult şi despre mentalitatea unei societăţi care se lasă orbită de istorii de succes, spre a se adeveri atunci cînd eroii se prăbuşesc, crudă şi necruţătoare, notează FRANKFURTER NEUE PRESSE.

Judecata pare a viza şi situaţia dramatică în care se află în Germania la ora actuală, liberalii, partenerii de coaliţie în guvernul Merkel. Sfîşiat din interior, prin disputele dure dintre liderii săi, Partidul Liber-democrat face jalnica impresie, după tradiţionala adunare de Bobotează, a unei trupe decimate, notează chiar în titlu, autorul articolului de fond publicat pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Patosul autodestructiv al liberalilor în tocmai anul electoral german 2013 este analizat pe larg şi de cotidianul NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Chiar dacă situaţia nu mai poate continua, problema unei noi conduceri a partidului liber-democrat, după disputele interne, rămîne nesoluţionată, conchide ziarul elveţian, făcînd şi o anamneză a crizei. Incă actualul şef al liberalilor, Philipp Rösler, a fost cel care l-a propus, împotriva voinţei cancelarei Merkel, drept succesor al ex-preşedintelui Wulff, pe Joachim Gauck. Intr-o emisiune de talk-show, Rösler, care este şi vice-cancelar, s-a amuzat pe seama afrontului adus astfel, şefei sale, Angela Merkel. Mai mult, a rîs cu gura pînă la urechi cînd moderatorul a comparat situaţia în care liberalul a pus-o pe pe Merkel cu aruncarea unei broaşte în apa fierbinte. Cel tîrziu însă, de la acea ieşire juvenilă şi necugetată, steaua lui Rösler a început să apună, demisia sa din funcţia de şef al partidului liberal devenind doar o chestiune de timp.

De cît timp mai au neovie constructorii noului aeroport berlinez, spre a duce după o serie de pane, la bun sfîrşit, proiectul - se întreabă sideraţi comentatorii după ce, pentru a patra oară, inaugurarea acestuia a fost amînată fără ca cineva să fi avut de suportat consecinţele de rigoare de pe urma acestui răsunător eşec. FRANKFURTER RUNDSCHAU sesizează un fapt încă mai grav: primarul general al Berlinului, Wowereit şi al Brandenburgului, Platzeck, nici nu catadicsesc să informeze publicul căror vicii se datorează interminabila şi super costisitoarea epopee a aeroportului, uitînd că asumarea răspunderii politice implică şi sancţionarea greşelilor comise din propria vină. Cît despre social-democratul Klaus Wowereit, care şi-a dat demisia doar din Consiliul de Administraţie al aeroportului neterminat, el ar trebui să ştie că prin felul în care a vegheat asupra acestui proiect, şi-a săpat propria groapă, acea de primar general al Berlinului - scrie DIE WELT şi adaugă: Wowereit a reuşit să transforme un prestigios proiect într-un mare fiasco, naţional şi internaţional.